vineri, 22 mai 2015

LICEUL DIN SUBCETATE, LA JUBILEU


Moto:

      „Fideli dăruirii întru neam şi fiinţă, dascălii au fost tocmai ce li s-a cerut să fie: coloană dreaptă în vremuri tulburi şi agitate, demnitate neîmpilată, moştenită de la părinţi, moşi şi strămoşi. Unii au coborât să ţină ţara pe piepturile şi oasele lor. Ceilalţi, trăitori, duc mai departe flacăra dăinuirii unui neam. Dragoste creştinească faţă de aproapele nostru, ei sunt şi făclie întru dăinuirea culturii. Ei sunt credinţă dusă până la sacrificiu. Ei sunt şi respect faţă de înaintaşi. Ei sunt şi răspundere faţă de prezent. Totul, pentru demnă înălţare şi dăinuire românească. Totul, ca să nu se risipească fiinţa neamului.
Lor, întreg respectul nostru tutelar! (Lazăr Lădariu)
1. Școala din Subcetate -  arc peste timp
(Prefața cărții „Liceul din Subcetate, la 50 de ani. I: 1955-1958; II: 1961-2011”, Coordonatori: Prof. Vasile Dobreanu și Prof. Doina Dobreanu,
Editura F&F International S.R.L., Gheorgheni, 2011)

Sunt momente în care trebuie să ne scrutăm retrospectiv existenţa fiindcă imaginea de ansamblu a trecutului şi a prezentului este temelie pentru viitor. Anul 2011 este un asemenea moment.
Se împlinesc în acest an cincizeci de ani de existenţă neîntreruptă a liceului din Subcetate şi aproape 250 de ani de la organizarea învăţământului primar în această localitate. Faptul că în 1765 exista deja o şcoală românească în Subcetate, condusă de dascălul George, este o certitudine, care poate fi probată prin documente.
Importante însemnări despre organizarea învăţământului în secolul al XIX-lea la Subcetate ne-a lăsat Elie Câmpeanu, învăţător şi preot în această localitate în perioada 1883-1889, bazându-se, în preocupările sale de a scoate la lumină adevărul despre vechimea şi continuitatea românilor din judeţele Mureş şi Ciuc, pe o documentaţie istorică şi arheologică riguroase şi pe arhiva bisericească.
Din lucrarea sa monografică privind istoria localităţii Subcetate aflăm şirul dascălilor şi al preoţilor care au funcţionat la Subcetate de-a lungul veacurilor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
Îl menţionează pentru 1815 pe Andrei, fiul preotului Lazăr din Pipirig, cantor şi docente la Subcetate, în vremea când s-a ridicat aici o şcoală, probabil primul edificiu destinat exclusiv învăţământului.
I-au succedat lui Andrei dascăli ardeleni: cantorul şi docentele Filip, docentele Iacob, docentele Nicolae Grosisch (între 1835-1837) – „bun docente şi mare tipicar, care vorbea germana, latina, maghiara, româna şi rusa” (Elie Câmpeanu); Grigore Hurubă, Ştefan Pop, Vasile Dobreanu, Dumitru Urzică, Petru Popa de la Secula (1858-1860), Vasile Furnea (1861-1862), Teodor Runcanu (1863-1866), Ioan Urzică (1867-1868), Mihail Hurubean (1869-1878), Ioan Păstoriu din Vaida (1878-1879), Vasile Lucaciu din Teuşu (1879-1882), Ioan Moga din Bobohalma (1882-1883), Elie Câmpeanu (1883-1884), Petru Gafton, primul învăţător originar din Subcetate care a făcut aici carieră didactică (1884-1916, 1919-1921), Ioan-Emil Butnariu (1910-1912), Alexandru Lascu (1912-1916).
Până la primul război mondial, de educaţia şi de instrucţia tuturor elevilor din şcoală se ocupa în general un singur învăţător.
Fluctuaţia mare de dascăli se explică prin lipsa condiţiilor de desfăşurare a activităţii şcolare şi prin lipsa unei locuinţe pentru cei care se ocupau de instruirea şi de educarea copiilor.
Sub administraţia preotului Petru Dobrean (1853-1882), s-au pus bazele unei fundaţii bisericeşti şi ale unei fundaţii şcolare, s-a construit un nou edificiu şcolar (1868-1876).
Pentru locuitorii din satele aparţinătoare comunei Subcetate au fost construite şcoli în perioada interbelică: în 1925 în satul Călnaci şi în 1930 în satul Filpea.
După 1918, când învăţământul a cunoscut o înflorire fără precedent, s-a înfiripat un colectiv didactic, avându-l în frunte pe învăţătorul Alexandru Mândru (1916-1940).
Paulina Urzică, Laura Urzică, Lucreţia Suciu, Andrei Cotfas, Gavrilă Urzică, tineri din Subcetate din generaţia interbelică, s-au format ca învăţători la Şcoala Normală din Blaj, la fel ca şi predecesorii lor, şi s-au întors să profeseze în localitatea natală, impunându-ne nouă, celor care i-am cunoscut, sentimente de admiraţie şi recunoştinţă.
Încă în anul 1924 s-a pus problema construirii unei şcoli corespunzătoare în centrul comunei Subcetate. A fost cumpărat în anii 1935-1936 intravilanul necesar construirii acestei noi şcoli, a fost realizat un plan pentru o şcoală modernă în 1937, dar aprobarea lui s-a tergiversat. Problema construcţiei şcolii se va relua abia în anii 1947-1949.
Împrejurările din perioada celui de-al Doilea Război Mondial (1940-1944), i-au silit pe învăţătorii români să ia calea pribegiei...
După război, s-a reorganizat începerea cursurilor primare la toate cele şapte clase, inclusiv la şcolile din Călnaci şi Filpea. S-au întors pe rând învăţătorii localnici: Lucreţia Ţifrea, Gavril Urzică, Andrei Cotfas, Maria Cotfas, Laura Urzică, Paulina Suciu, acest colectiv didactic fiind completat pe rând cu alţi tineri învăţători originali din Subcetate: Lucreţia Ciubucă, Lucreţia Stan, Leontina Ilisan, Alexandrina Suciu.
În anul 1955 s-a inaugurat noul edificiu şcolar cu care ne mândrim şi în prezent. Informaţiile despre demersurile făcute în vremea aceea pentru edificarea unei noi şcoli în centrul comunei şi despre derularea lucrărilor le avem de la domnii profesori Petru Cotfas, Gheorghe Laczko-Cotfas, fiul merituosului dascăl Andrei Cotfas, Ioan Sandu, director al Şcolii din Subcetate între anii 1953-1956.  
Înfiinţată în anul 1955, Şcoala Medie Mixtă din Subcetate a fost mutată, după numai trei ani, la Topliţa, dar o instituţie similară s-a reînfiinţat în această aşezare rurală în anul 1961, un liceu care în acest an, 2011, împlineşte 50 de ani de activitate neîntreruptă.
Şi astăzi, după o jumătate de secol, sârguinţa celor care propagă aici ştiinţa cărţii se numeşte, ca şi odinioară, apostolat; sârguinţa lor, vegheată parcă de duhul dascălilor care au oficiat între aceste ziduri, pătrunşi de menirea lor, pe care şi-o onorau prin atitudinea, viaţa şi ţinuta lor, este amplificată de strădania de a menţine această şcoală rurală măcar pentru două motive: ca datorie de a continua o tradiţie şi ca necesitate pentru ca şi cei care se nasc şi trăiesc la ţară să aibă acces la învăţătură.
Şcoala Medie Mixtă din Subcetate a pornit la drum în 1955 cu dascăli locali, dar şi cu  profesori de specialitate repartizaţi cu acest prilej: Ioan Mureşan (limba şi literatura română), Dumitru Dobrean (biologie), Ioan Fărcaş (geografie), Toader Suciu (fizică şi matematică), Lidia Suciu (ştiinţe naturale), Achim Săniuţă, inginer, Napoleon Părie, Liviu Morar, Alexandru şi Rafila Conţiu, Elena Culea…
De-a lungul anilor, construcţiei şcolare terminate în 1955 i s-au adăugat noi spaţii de învăţământ: opt săli de clasă, între 1965-1967; patru săli de clasă şi două ateliere şcolare, între 1976-1980. Au fost amenajate pe rând, în funcţie de exigenţele planului de învăţământ, ateliere de tâmplărie (pentru băieţi) şi de lucru de mână - cusături şi ţesături (pentru fete), ateliere care au funcţionat între anii 1971- 1977.
O altă pleiadă de dascăli foarte bine pregătiţi şi exigenţi a asigurat în aceşti ani calitatea procesului instructiv-educativ la Subcetate: Dan Cremenciuc, Traian Ciociu, Gheorghe Laczko-Cotfas, Aurel şi Ioana Roman, Maria Urzică/Ciobotea, Maria-Livia Bibu, Nicolae Becze, Marina Lazea, Petru şi Maria Cotfas, Leontina Ilisan, Alexandrina Suciu, Lucreţia Stan, Carol Stoica, Valer Vodă, Ştefan Popa, Emil Diţu, Maria Aitoneanu/Urzică, Maria Popa, Emilia Cotfas, maistru-instructor Petru Dobreanu, maistru-instructor Lucreţia Ciubucă ş.a.
Liceul, real-umanist în perioada 1961- 1977, a fost reprofilat începând cu anul şcolar 1977-1978 şi a devenit liceu industrial, cu profil de mecanică, în cadrul căruia elevii treptei I învăţau meseria de lăcătuş mecanic, iar în treapta a II-a se pregăteau pentru meseria de prelucrător prin aşchiere.
Ca urmare a hotărârii ministerelor de resort, cel al Educaţiei şi Învăţământului şi cel al Industriei Constructoare de Maşini, la 1 aprilie 1979 s-a încheiat un protocol de separare a şcolii generale de liceu, ceea ce presupunea împărţirea spaţiului şi a mijloacelor de învăţământ. Cele două instituţii aveau să funcţioneze în continuare în aceeaşi clădire, cu acelaşi colectiv didactic, dar fiecare cu administraţie proprie. După decembrie 1989 cele două şcoli s-au unificat devenind Grupul Şcolar „Miron Cristea”.
În anul 2002 am sărbătorit 40 de ani de existenţă neîntreruptă a liceului din Subcetate, ca formă de civilizaţie şi cultură, 40 de ani şi tot atâtea trepte săpate în timp şi în inima atâtor generaţii de elevi care au găsit în această instituţie de învăţământ adevăraţi dascăli. Aceştia, cu entuziasmul, cultura şi înţelepciunea lor au dat viaţă şcolii din Subcetate şi au clădit caractere. Aniversarea a 40 de ani a liceului din Subcetate a fost marcată prin placa de marmură aşezată în holul şcolii, cu următoarele cuvintele gravate pe ea:
„VIVAT, CRESCAT, FLOREAT
Liceul din Subcetate, la aniversare: 1956-2002!
Recunoştinţă veşnică colectivului de dascăli şi harnicilor locuitori ai comunei Subcetate
pentru strădania de a înălţa un locaş şcolar.
21 mai 2002”
Cu acel prilej, s-a publicat monografia liceului din Subcetate, respectiv a şcolii din Subcetate, ale cărei începuturi se află la mijlocul secolului al XVIII-lea. [1]
„Acum, la ceas aniversar – spunea în 2002 doamna Lucreţia Ilisan -, nostalgia celor aproape 30 de ani, cât am lucrat la Liceul din Subcetate, în calitate de contabil-şef, îmi dă o stare de linişte interioară: sunt convinsă că toţi aceşti ani nu au trecut degeaba.
Am început greu, din punct de vedere material, deoarece în afara celor zece săli de clasă, şcoala nu dispunea de o dotare adecvată pentru învăţământul liceal. Lipsurile au fost însă suplinite cu succes de colectivul didactic şi de personalul tehnic-administrativ inimos – cu o medie de vârstă de 25 de ani –, bine pregătit profesional şi dornic de a face totul cât mai bine posibil.
Timpul liber pe care îl aveam la dispoziţie îl dedicam activităţilor cultural-artistice, care suplineau lipsa televiziunii şi a computerelor de astăzi…
Strategia de desfăşurare a procesului de instrucţie şi educaţie, aplicată de către directorul de atunci, profesorul Dan Cremenciuc, a dat roade şi apogeul acestor ani de început a fost atins prin rezultatele primelor patru promoţii de absolvenţi admişi în învăţământul superior. Reuşitele au fost posibile graţie colectivului din liceu, care avea coeziunea unei adevărate familii. Prezenţa profesorilor Traian Ciociu, Dan Cremenciuc, Nicolae Becze, Emil Ţepeluş, Aurel Roman, Adrian Şuteu, Maria Ciobotea, Marina Lazea a impus întregului colectiv al şcolii un comportament pe măsură.
Dovada este că actualul colectiv didactic, de a cărui activitate depind destinele şcolii, este format din elevi de odinioară, animaţi de elanul tineresc al mentorilor lor.”
În ultimii cincizeci de ani au funcţionat la şcolile din Subcetate zeci de profesori, învăţători, educatori, maiştri şi ingineri, personal didactic auxiliar şi nedidactic. Alături de profesori din vechea generaţie, au venit specialişti noi, dintre care unii s-au statornicit la Subcetate şi s-au împlinit profesional aici, astăzi fiind pensionari sau în prag de pensionare: Ioan-Horia Dobrean-Urzică, Dumitru Ţepeluş, Ana-Maria Iconomu, Sofia şi Ioan Cutlac, Elena Chintoan/ Cotfas, Victoria Carazan/ Laczko-Cotfas, Doiniţa-Ana Dobrean, Rodica Rizea, Melania şi Marian Dinu, Ileana Todor, Rafila Oană, Dorina Ţepeluş ş.a. An de an, colectivul didactic a fost împrospătat cu cadre noi, care se străduiesc, din mers, să se înscrie în tradiţia efervescentă a muncii responsabile şi a lucrului bine făcut, trăindu-şi profesiunea la cote înalte: Vasile şi Daniela Dobrean, Ionela şi Cristian Popa, Traian Muscă, Ilyes Elemer, Aurelia Deac, Keresztezs Anna-Maria, Dan Cotfas, Ioan-Costel Sandu, Maria Şerban, Sanda Vodă, Viorica Oană, Marius Urzică, Ana-Aurelia Rotaru, Daniela Tompea, Dorina Marc, Crina Gabor, Adrian Lung, Claudia Ardelean ş.a.
Este recunoscut faptul că şcolile din Subcetate au avut mereu învăţători şi profesori exemplari, conştienţi că au de îndeplinit o misiune nobilă prin activitatea didactică pe care o desfăşoară, fiindcă nimic nu poate fi mai minunat şi fără egal în lume decât să modelezi sufletul unui pui de om – creaţia şi semenul tău - , cel care-ţi continuă paşii, idealurile şi-ţi asigură ţie şi omenirii nemurirea.
Cuvintele directorului Colegiului Naţional „Octavian Goga” din Miercurea-Ciuc, domnul profesor Doru Dobreanu, originar din Subcetate, sunt o mărturisire sinceră a recunoştinţei pe care o poartă în suflet pentru oamenii şi dascălii satului său natal: „Aparţin acestor locuri prin tot ceea ce sunt, purtând în mine credinţa şi simplitatea oamenilor de aici, fiind o parte din sufletul lor. Le sunt dator pentru crezul meu de a trăi şi gândi româneşte, pentru că m-au învăţat să lupt pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce aş putea fi.

Dumnezeu să-i ocrotească pe toţi cei care cu fapta, cu gândul şi cu sacrificiul lor au făcut ca acest loc să dăinuiască peste veacuri”.
Profesor Doina Dobreanu


2. Prima promoție de absolvenți  ai Liceului din Subcetate, 
la întâlnirea de 50 de ani



Onorată asistență,
stimați profesori,
stimați absolvenți ai Promoției 1964 – 1965,
dragi elevi!
Suntem deosebit de onorați de revenirea, după 50 de ani de la absolvire a primei promoții a liceului nostru, Promoția 1964 – 1965, împreună cu dascălii ei. Permiteți-ne să le urăm cel mai călduros Bine ați revenit, stimați profesori! Bine ați revenit, stimați absolvenți de acum 5 decenii, de acum o jumătate de veac!
Dragi elevi, stimați oaspeți, stimați actuali dascăli, azi răspund „Prezent!” la strigarea catalogului absolvenții celei mai valoroase dintre promoțiile noastre, care întrunește, iată doar peste câteva zile, în 26 mai 2015, prerogativele Generației sau Promoției de aur. Îi felicităm și-i aplaudăm!
În data de 26 mai 1965 au absolvit cursurile Liceului din Subcetate 41 de elevi, cu 11 clase, îndrumați de un colectiv de 15 dascăli tineri și ei, inimoși, dornici de afirmare. Majoritatea dintre absolvenții acestei promoții au urmat studiile superioare, 33 din 41, deci peste 80%, iar ceilalți -studii postliceale, sanitare, tehnice și alte specialități importante. În istoricul școlii noastre nu este o altă promoție mai valoroasă ca cea de față! Astăzi, după o carieră strălucită, cei mai mulți sunt la pensie.
 Nu s-au plâns că ar fi o generație de sacrificiu, deși au fost, ci au luat viața așa cum le-a oferit-o societatea, orânduirea din aceea perioadă, vremurile din a doua jumătate a veacului trecut. Au gândit, au creat și au muncit, arzând, topindu-se și luminând pentru semeni, pentru societate, pentru neam, după nevoie. Au primit puțin de la părinți, puțin de la dascăli, puțin de la societate și au dat tot ce au avut mai bun pentru ocrotirea neamului, pentru prosperitatea țării, pentru progresul societății în plan spiritual, economic, cultural, artistic și chiar sportiv și politic. Cei mai mulți au împărțit lumina științei, lumina cărții și învățătura cealaltă, sufletească, multor generații de la catedră, inclusiv cea universitară. Unii au ocrotit sănătatea populației, au slujit în apărare sau au lucrat în alte domenii ca specialiști de înaltă calificare, oameni foarte importanți pentru societate. Elevii, dar și copiii și nepoții celor de față sunt profesioniști deosebiți, căutați și respectați pentru calitatea lor de specialiști și de oameni. Stimată doamnă învățătoare Maria Popa, stimate domnule profesor și director Dumitru Țepeluș, am fost onorați să fim colegi atâția ani în această școală. Vă mulțumim pentru colaborare, Vă dorim sănătate să vă puteți bucura de cei dragi și de realizările Dumneavoastră.Vă felicităm, distinși absolvenți! Vă felicităm, distinși dascăli, pentru efortul  depus în slujba înnobilării resursei umane din societatea noastră.
Onorata asistență, generația aceasta n-a cunoscut războiul, n-a fost chemată să-și verse sângele pe câmpul de onoare, totuși, a fost angajată direct sau indirect în lupta nevăzută, uneori necunoscută, pentru apărarea intereselor acestui neam și s-a achitat și se achită, în continuare, cu cinste de această cauză nobilă.
Onorat auditoriu, în fața atâtor personalități remarcabile, te întrebi care este cheia succesului.  După așa strălucită experiență de viață, cei mai mulți invocă munca, una tenace, sistematică, susținută de judecăți realiste, decizii chibzuite, raționale, uneori inspirație, alteori intuiție corectă, neratarea oportunităților și peste toate măcar un dram de noroc.Și pe lângă atâtea calități individuale, nativ intelectuale și de caracter, au avut parte de mai mult noroc decât generațiile din ultimii ani. Erau copii de la țară, modești, dar dornici să-și depășească condiția, mândri și ambițioși, neclintiți în hotărârile luate. Au fost susținuți total de către părinți și autorități, la cât sprijin material își puteau permite familia și societatea în acele vremuri. Lumea era în reconstrucție, în edificare, iar nevoia de specialiști era ridicată. Orânduirea socială și ordinea politică erau favorabile afirmării specialiștilor cu pregătire superioară, iar cei cu pregătire medie își găseau și ei sigur un loc de muncă bine plătit. Erau garantate nu numai locurile de muncă, unora li se asigurau și locuințele,era creat cadrul de afirmare a tânărului specialist după pregătire, după importanța, după valoarea activității desfășurate. Fără a face apologia orânduirii anterioare, trebuie să recunoaștem că pentru cei mai mulți dintre dumnealor, pentru cei mai în vârstă dintre noi, acele oportunități au fost decisive în alegerea parcursului în viață, în alegerea carierei. Nu e mai puțin adevărat că în primele decenii de ființare, elevii Școlii din Subcetate au beneficiat de un colectiv didactic exemplar prin formație, prin devotament, prin responsabilitate, prin conștiinciozitate, prin altruism și exigență – numai personalități demne de o strălucită carieră universitară, dar care au decis să rămână în preuniversitar! Toți -  modele vii, reale, pentru discipolii lor și pentru comunitate!
Am dori să subliniem un alt aspect, pe care ar trebui să-l ia în considerare guvernanții și cei care răspund de calitatea învățământului nostru actual și anume selecția, promovarea unei concurențe reale în învățământ. Calitatea și performanța, atributele unui învățământ cu adevărat valoros,performant, se pot obține cu elevii selectați succesiv. Absolvenții Generației noastre de aur au fost selectați în trei faze: în urma examenului de admitere la liceu, în urma examenului de maturitate și în urma admiterii la facultate. Intrau și rămâneau numai cei cu adevărat valoroși, numai cei merituoși. Înțelegeți că în facultate, în cei 5 ani, selecția se făcea la fiecare din cele 8 – 10 examene anuale și, în final, la examenul de licență. Dragi elevi de azi ai Liceului „Miron Cristea” - Subcetate, aveți în fața voastră adevărați învingători, adevărați campioni ai performanței, cei mai buni dintre cei foarte buni. Să le urmăm exemplul! Au reușit să obțină doar prin eforturi proprii, cu mijloace puține, cu resurse extrem de modeste, realizări cu totul și cu totul remarcabile. Practic, toți au performat. Îi felicităm, îi admirăm și ne mândrim cu dumnealor și cu dascălii dumnealor!
Stimați absolvenți ai Promoției de aur, Vă mulțumim că ați transformat numele școlii noastre în renume, Vă mulțumim că ne-ați onorat azi cu prezența și modelul de viață! Vă dorim sănătate deplină, o bătrânețe blândă, cu multe bucurii și satisfacții. Să dea Dumnezeu să dobândiți, la fel de impunători, de sănătoși, de frumoși la suflet și la minte și aureola generației de platină!
Director adjunct, prof. Ioan CUTLAC


Profesorii prezenți: 
Nicolae Becze, Petru Cotfas, Vasile Urzică, Carol Stoica, Csata Ambrozie, Laczko-Cotfas Gheorghe
Mesajul primarului comunei Subcetate, prof. Ioan Rizea


„Ne revedem la sfârșitul lunii mai, 1975!”
Cu această promisiune s-au despărțit absolvenții primei promoții a Liceului din Subcetate, 1961-1965. Și-au respectat promisiunea și au reînnoit-o din zece în zece ani. În această lună mai se împlinesc 50 de ani de la avsolvire. În cuvântul prin care li se adresează din partea conducerii actuale a școlii, directorul adjunct, profesor Ioan Cutlac, îi numește „generația de aur” a liceului.

În replică, profesorul Aurel Dobrean, unul dintre absolvenții acestei promoții, precizează că această generaație de aur a  avut parte și de o generație de profesori de aur. Argumentele: au asigurat elevilor nu doar o pregătire de calitate, ci și o educație pe măsură. Au fost exemple de moralitate. Cu mândrie vorbește despre moralitatea colegilor de clasă care au traversat viața fără să fi avut vreun litigiu.
Profesorii noștri ne-au fost alături la toate activitățile extracurriculare: după-mese distractive dansante, sportive, excursii… Profesorul nostru-diriginte, Traian Ciociu, profesor de limba română, era cu noi în sala de sport, ne-a inițiat în volei, ne-a învățat jocurile populare din zonă și de pe Valea Someșului, de unde era dumnealui originar. Cu echipa de dansuri populare am reprezentat raionul Toplița la concursul artistic liceal la Târgu-Mureș. Devenind profesori, i-am urmat exemplul, am devenit noi înșine instructori de dans pentru elevii școlilor unde am activat, la Subcetate, Hodoșa, Sărmaș, Bilbor. Am cultivat și am transmis pasiunea pentru dansul popular, dar și pentru volei. Alți profesori ne-au stimulat curiozitatea cunoașterii, pasiunea pentru cercetare. Colegul nostru Ioan Roșca, Dumnezeu să-l odihnească în pace!, a ajuns un reputat profesor universitar de matematică de talie universală. Ne mândrim cu el.”
Acestei generații de aur de profesori, menționează profesorul Aurel Dobrean, i-au urmat alții și alții, absolvenți ai diferitelor universități din țară, între care fii ai acestei comune, urmați de fiii lor, încât „nu a fost un vid de profesionalism la Subcetate, o comună cu tradiție care trebuie dusă mai departe.”
În urmă cu un an, l-am întrebat pe profesorul Aurel Dobrean ce datorează învățătorilor și profesorilor care i-au cultivat dragul și respectul față de carte. Redau răspunsul sau sincer: [1]

„Dintre mulții profesori pe care i-am avut la Subcetate, fiecare având contribuția sa în dezvoltarea mea, aș zice că cei de matematică au avut rolul primordial, deși am avut în fiecare din cei opt ani, gimnaziu și liceu tot atâția profesori. Cu respect îmi aduc aminte de profesoara Rotaru din clasa a VII-a, tânără absolventă de facultate, care a descoperit în mine înclinații spre acest obiect de studiu, încurajându-mă să perseverez, apoi de profesorii Gheorghe Cotfas, Vasile Urzică și, în ultimul an de liceu, de Adrian Șuteu.
Poate facilitatea cu care am înțeles și învățat această disciplină școlară m-a determinat să mă specializez în acest domeniu și apoi să predau matematica timp de 49 de ani, continuând și după pensionare. De peste 15 ani colaborez, împreună cu elevii mei, la „Revista de matematică” editată la Timișoara.
Un rol important în formarea mea, cultivându-mi dorința de a învăța continuu, a avut-o în primul rând directorul liceului din vremea școlarizării mele, prof. Dan Cremenciuc. De la el am învățat cum să fii drept cu elevii, dar și exigent, am învățat, și poate chiar l-am urmat în cei 20 de ani cât am fost director de școală la Hodoșa și Sărmaș, cum trebuie să se comporte un conducător de instituție cu colegii săi.
Impresionant a fost și dirigintele meu din anii de liceu, profesorul de limba și literatura română Traian Ciociu, care, prin expunerile sale cu o gestică teatrală, făcea lecțiile foarte atractive.
Începând din anul 1960, profesorii Constantin Criștiu, Dan Cremenciuc, Traian Ciociu au fost promotorii jocului de volei în liceu, joc care de atunci și-a păstrat tradiția, fiind practicat și astăzi de elevi și adulți în activitiți extrașcolare.
De la toți ceilalți profesori – Marina Lazea, Nicolae Becze, Aurel Roman, Livia Bibu, Maria Urzică, Csata Ambrozie, Petru Cotfas, Andrei Cotfas, Timotei Ciorap – am învățat că în fața elevilor trebuie să te prezinți bine pregătit și că trebuie să te implici în viața elevilor, fiind împreună cu ei la activități culturale, sportive, excursii și tabere. I-am respectat pe profesorii noștri și ei ne-au respectat pe noi. Ne-au inițiat în tainele multor activități artistice: cor, brigadă artistică, teatru, dansuri populare. Cu mulți dintre ei am ajuns coleg de muncă, dar respectul reciproc s-a păstrat. Sper ca în anul 2015 să ne revedem cât mai mulți la cea de-a 50-a aniversare de la terminarea liceului.”
Și iată, dorința profesorului Aurel Dobrean s-a înfăptuit! Astăzi, 22 mai 2015, s-au întors la Liceul din Subcetate 20 din absolvenții primei promoții.


Profesorul Dumitru Țepeluș i-a prezentat celor prezenți pe colegii săi de clasă, le-a mulțumit acestora și profesorilor lor, primarului comunei, directorilor, profesorilor și elevilor actuali ai liceului pentru participarea la această întâlnire jubiliară.

3. Promoția anului 2015:
Promoția cu numărul 50 a Liceului din Subcetate













[1] Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu,La obârșie, la izvor… Convorbiri la Subcetate, 2, Editura Cezara-Codruța Marica, Târgu-Mureș, 2014, p. 84-85
 

[1] Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu, Liceul din Subcetate. Prezentare monografică. 1956-1958, 1961-2002, Editura Scoruş, 2002

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu