Text publicat în cartea
LA OBÂRȘIE, LA IZVOR... CONVORBIRI LA SUBCETATE,
vol. 1, 2013, Editura Cezara-Codruța Marica, Târgu-Mureș,
Autori: DOINA DOBREANU, VASILE DOBREANU
Doina Dobreanu: Domnule Marius-Daniel
Urzică, vă invit să începem discuţia noastră de la prezentarea succintă
găsită pe internet, la îndemâna oricui: „(născut la 30 septembrie 1975, la Toplița, județul Harghita) este un gimnast român de talie
mondială, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de Vară din 2000 (Sydney, Australia). Titlul olimpic de la Sydney este primul titlu olimpic pentru gimnastica
masculină românească. Marius a început gimnastica la vârsta de 6 ani, la CSS
Gheorghieni, primul său antrenor fiind József Ferencz.”
Pentru mine personal, Marius Urzică este în primul rând fiul colegului meu de clasă de la Subcetate, Ioan Urzică. De câte ori ne revedem la Subcetate, îmi vorbeşte cu nespusă mândrie şi satisfacţie despre cei doi fii ai săi, ambii realizaţi profesional în domeniul sportului.
Eu cred că talentul îl moşteniţi cu precădere pe linie paternă, cunoscându-vă ascendenţii: tatăl, bunicul şi străbunicul, toţi de o vitalitate, vioiciune şi exuberanţă neobişnuite. Cred că şi tatăl dumneavoastră ar fi putut atinge performanţe în sport, dacă şi-ar fi cultivat talentul.
Bunicul Dumitru Urzică (1909-1988) a fost excelent actor amator. Mi-amintesc cum, prin anii 1963-64, profesorii de la liceul din Subcetate au pus în scenă piesa de teatru, „Cu oiştea în gard”, antrenând în această activitate culturală şi câţiva săteni talentaţi, între care şi pe bunicul dumneavoastră.
Personajul cu bățul ciobănesc din prim-plan, dreapta
Străbunicul era un neîntrecut dansator, interpret iscusit şi neobosit al jocurilor populare româneşti din sat: învârtita, ştraierul, bătrâneştile… Prin supranumele ingenios al familiei, Foc în tălpi, consătenii au remarcat foarte bine gena familiei, caracterizată printr-un neastâmpăr lăuntric, printr-o vibraţie rară. Zvâcnirea aceasta care vine din înteriorul fiinţei aţi cultivat-o, aţi cizelat-o cu mult efort, cu răbdare, perseverenţă, forţă şi cutezanţă deosebite. Talentul este un dar pe care îl primim unii la naştere, dar, pentru a atinge performanţe, este nevoie de foarte multă muncă.
Palmaresul
dumneavoastră în sport este impresionant.
Vă las dumneavoastră plăcerea de a vă
reaminti momentele de fericire ale succesului.
Marius Daniel Urzică: Locul I, în 1994, cal cu mânere, la Campionatul Mondial de la Brisbane, Australia; locul I, în 1994, cal cu mânere, la Campionatul European de la Praga, Cehia; locul I, în 1996, la cal cu mânere, la Jocurile Olimpice din Atlanta. SUA; locul II, în 1999, la cal cu mânere, la Campionatul Mondial de la Tianjin, China; locul I, în 2000, la cal cu mânere, la Jocurile Olimpice de la Sydney, Australia; locul I, în 2001, la cal cu mânere şi locul VI cu echipa, la Campionatul Mondial de la Ghent, Belgia; locul I, în 2002, la cal cu mânere, la Campionatul Mondial de la Debrecen, Ungaria; locul I, în 2003, cu echipa, la Campionatul European de la Ljubliana, Slovenia; locul V, în 2003, la cal cu mânere şi cu echipa, la Campionatul mondial de la Anaheim, SUA; locul II, în 2004, la cal cu mânere şi locul III, cu echipa, la Jocurile Olimpice de la Atena, Grecia.
Doina Dobreanu: E prima ocazie pentru mine de a vă spune personal „Sincere felicitări!”, domnule Marius Urzică, „rege al calului cu mânere” ! Cui datoraţi această recunoaştere, de „rege la calului cu mânere”?
Marius Daniel Urzică: Domnul Cristian-Tudor Popescu, redactor-şef al ziarului Adevărul îmi acorda în 2001 „Diploma de excelenţă”, pe care stă înscris: „MARIUS URZICĂ. Acesta este numele celui mai mare gimnast român al ultimului deceniu: numele regelui calului cu mânere.
Impresionanta carieră a lui Marius Urzică a fost construită cu multă sudoare, cu mii de ore de antrenament şi cu preţul unor accidentări care ar fi determinat pe mulţi să se retragă învinşi. Nu însă şi pe Marius Urzică, un luptător în adevăratul sens al cuvântului care a pus mai presus de durere bucuria de a învinge, iar pentru acest lucru ziarul Adevărul şi Firma Net Consulting II oferă Diploma de excelenţă pe anul 2001.”
Doina Dobreanu: Aţi considerat la un moment dat că a sosit timpul să vă retrageţi din activitatea competiţională…
Marius Daniel Urzică: Ca gimnast, îmi cunoşteam calităţile, potenţialul. Ca antrenor, am mult mai mult de muncă şi emoţiile sunt infinit mai mari. Pentru că ele există pentru fiecare sportiv pe care-l pregăteşti.
Doina Dobreanu: Aţi găsit diferite posibilităţi de a vă investi talentul şi experienţa. Aţi colaborat cu trupa lui Răzvan Mazilu. Aţi înfiinţat trupa „Romanian Golden Team”. De unde a pornit ideea aceasta?
Marius Daniel Urzică: A fost o idee mai veche, de când făceam gimnastică. Fusesem invitat la mai multe demonstraţii în străinătate şi mă gândeam că aş putea face, împreună cu colegii mei, acelaşi lucru. De ce alţii pot să se folosească de imaginea şi de capacitatea noastră de a face şi altceva decât gimnastică de performanţă? Am stat de vorbă cu foşti colegi şi colege din gimnastică, majoritatea medaliaţi mondiali şi olimpici şi ne-am decis să înfiinţăm şi noi o trupă. Au fost de acord şi aşa a luat naştere „Romanian Golden Team”.
Doina Dobreanu: „Regele calului cu mânere a devenit artist…”; am găsit afirmaţia aceasta în presă. Mă refer la colaborarea dumneavoastră cu actorul Claudiu Bleonţ într-o piesă scrisă de Eugen Ionescu, dar şi la prezenţa dumneavoastră în emisiunea de televiziune „Dansez pentru tine”. Cum e pe scenă? E mai simplu decât pe podiumul de concurs?
Marius Daniel Urzică: Emoţii sunt şi pe scenă, dar pentru o competiţie de mare anvergură stricteţea era mult mai mare şi pregătirea mult mai dură. Au fost necesare şi aici ore de repetiţii… Aş putea să spun că m-am descurcat destul de bine, că mi-a plăcut ceea ce am făcut, iar publicul a apreciat prestaţia mea. M-am simţit extraordinar. M-am integrat foarte bine, iar Răzvan Mazilu, Claudiu Bleonţ şi toţi ceilalţi din jur au fost mândri că am reuşit să fac şi acest lucru.
Doina Dobreanu: V-aţi căsătorit nu de mult cu Elena-Simona Georgescu, o gimnastă de performanţă. Băieţii dumneavoastră vă moştenesc talentul?
Marius Daniel Urzică: Andrei, băiatul cel mare, care locuieşte cu mama lui la Năsăud, nu practică gimnastica, dar Alexandru, mezinul, este topit după sala de gimnastică. Este un năzdrăvan şi jumătate, cu o energie fantastică. În sală se rostogoleşte pe saltele, face tumbe, sare în plasă. Sper ca fiul cel mic să-mi calce pe urme.
Doina Dobreanu: Ştiu că fratele dumeavoastră lucrează ca antrenor în Anglia… Dumneavoastră aţi ales să rămâneţi în Romănia. De ce?
Marius Daniel Urzică: În timpul activităţii competiţionale era foarte greu să plec. Ar fi trebuit să fiu suspendat doi ani ca să reprezint altă ţară, timp în care nu ştiu ce aş fi făcut. Nu mi-am dorit niciodată să reprezint altă ţară. Aci m-am format şi mi-a plăcut să concurez pentru Romania.
Doina Dobreanu: Cum aţi caracteriza viaţa dumneavoastră până în prezent?
Marius Daniel Urzică: Cu sacrificii şi bucurii. Aproape nu am avut copilărie. Timpul era ocupat de multe antrenamente destul de dure, dar sacrificiile pe care le-am făcut nu au fost zadarnice: am obţinut ceea ce mi-am dorit, mi-am împlinit visul. Orice sportiv de mare performanţă îşi doreşte nu numai să ajungă la Olimpiadă, dar şi să obţină cea mai valoroasă medalie din carieră.
Doina Dobreanu: Vă consideraţi un om împlinit?
Marius Daniel Urzică: Cred ca sunt o persoană împlinită. Puţini sportivi sunt cei care duc la bun sfârşit cariera, obţinând cea mai valoroasă medalie la Olimpiadă. Nu-mi doresc decât să fim sănătoşi, eu şi familia mea, şi să am posibilitatea de a-mi realiza proiectele viitoare.
Doina Dobreanu: La ce vă gândiţi să realizaţi în viitor?
Marius Daniel Urzică: Poate un centru de fitness? Mă gândesc că lumea ar fi încântată să vină la sala „Marius Urzică”...
Doina Dobreanu: Mult succes!
