Evenimente culturale harghitene, iulie 2018 - Cosmina M. Oltean

1.  20 de ani de la prima ediţie:

Universitatea de Vară Izvoru Mureşului, ediţia a XVI-a – Întâlnirea anuală a românilor de pretutindeni

   Pe 1 iulie, drumurile a zeci de români s-au întâlnit la Izvoru Mureşului, Harghita, cu ocazia celei de-a XVI-a ediţii a Universităţii de Vară, desfăşurată în intervalul 2-7 iulie la Complexul Sportiv Naţional Izvoru Mureşului. Ca în fiecare an şi la ediţia care tocmai s-a încheiat au fost ridicate şi dezbătute pe larg probleme vechi şi noi, au fost criticate legi care defavorizează români de pretudindeni, dar totodată au fost căutate şi propuse soluţii menite să ajungă în atenţia Administraţiei Prezidenţiale, Parlamentului și Guvernului României. Am participat alături de zeci de reprezentanţi ai comunităţilor istorice din ţară, din Balcani, din diaspora, Harghita şi Covasna, tineri din Republica Moldova şi din ţară, conferenţiari din principalele centre universitare ale ţării şi din străinătate, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, reprezentanţi ai societăţii civile şi ai mass-media, la deschiderea din data de 2 iulie a ediţiei care a avut ca temă România şi românii de pretutindeni în anul Centenarului Marii Uniri.

    După intonarea imnului naţional, participanţii au primit cuvântul de bun venit al directorului Centrului Cultural Topliţa, prof.dr. Costel Cristian Lazăr, apoi cuvântul de binecuvântare al Preasfinţitului Părinte Andrei, episcopul Covasnei şi Harghitei, care a vorbit despre ceea ce a ajuns să simbolizeze această Universitate de Vară. Nădăjduim ca acestă Universitate de Vară a românilor de pretutindeni să fie o filă în istoria neamului românesc. Azi, români de pretutindeni s-au strâns în acest leagăn al spiritualităţii româneşti pentru a împărtăşii bucuria Centenarului Marii Uniri, spunea P.S. Părinte Andrei.

Dr. Ioan Lăcătuşu, directorul Centrului European de Studii Covasna-Harghita, a prezentat pe scurt istoricul Universităţii. Practic, anul acesta se împlinesc 20 de ani de la prima ediţie a Universităţii de vară, care a avut loc la Făgeţel, iar din 1999, la Izvorul Mureşului. Aşa cum am precizat, această universitate de vară are un loc specific în cadrul proiectelor asemănătoare, pe lângă problemele care sunt ridicate de reprezentanţii comunităţilor româneşti din comunităţile istorice din diaspora, de fiecare dată aici, la Izvorul Mureşului, se spun lucrurilor pe nume, se fac generalizări ale exemplelor de bună practică, dar, în acelaşi timp, se fac şi referiri critice la multele şi gravele probleme care îşi aşteaptă rezolvarea atât pentru românii din comunităţile istorice, cât şi pentru cei din comunităţile multietnice şi pluriconfesionale unde sunt numeric minoritari. Aşteptăm şi în acest an cu încredere o recoltă bogată de propuneri, de sugestii care vor fi centralizate în rezoluţia pe care o vom da în final. (…) Sperăm ca ediţia din acest an să constituie o cărămidă la ceea ce au însemnat ediţiile din ultimele două decenii privind românitatea, solidaritatea şi apartenenţa noastră la ceea ce este istorie, cultură, suflet şi credinţă românească, afirma dr. Ioan Lăcătuşu.

    Preşedintele Asociaţiei Răsăritul românesc din Republica Moldova, Vlad Cubreacov, a vorbit despre situaţia comunităţilor româneşti din jurul hotarelor ţării, despre posibilităţile acestora de a-şi păstra şi afirma identitatea naţională şi despre drepturile minorităţilor. Aurica Bojescu, secretar al Uniunii Interregionale Comunitatea Românească din Ucraina, a vorbit pe larg despre problemele din învăţământ, criticând limitarea drepturilor românilor din Ucraina la învăţământ în limba română. Articolul 7 al noii legi ucrainiene a Educaţiei elimină învăţământul gimnazial, liceal şi universitar în limba română. Şi Anatol Popescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale Culturale Basarabia a românilor din regiunea Odessa, a atras atenţia asupra pericolului ucrainizării, din moment ce anual dispare câte o şcoală românescă, înfiinţindu-se noi clase cu predare în limbile rusă şi ucraineană. Şi încă multe probleme s-au discutat în prezenţa secretarului de stat în Ministerul pentru Români de Pretutindeni, Veaceslav Şaramet.

    Subiectul dezbătut în cea de-a doua zi a Universităţii de Vară a fost Drepturile românilor din comunităţile istorice din jurul frontierelor şi Balcani, urmat de conferinţa Biserica Ortodoxă Română şi românii de peste hotare, în Anul Centenarului, care a avut loc la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Izvoru Mureşului. Sesiunea din a treia zi a fost dedicată temei  Reunirii Basarabiei cu România - obiectiv strategic naţional al românilor, discutându-se pe larg posibilitatea şi necesitatea unei reuniri. Preşedintele Blocului Unităţii Naţionale din Basarabia, Ion Leaşcenco afirma că nu doar Basarabia are nevoie de unire, ci şi România. Am păstrat întotdeauna gândul că Unirea pierdută va putea fi recâştigată, a adăugat Vlad Cubreacov. În cea de-a patra zi s-au discutat probleme precum Provocări privind păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale a românilor din judeţele Covasna şi Harghita, Aspecte ale afirmării identităţii româneşti a romano-catolicilor din Moldova, aspecte legate de Problematica proprietăţii în România, retrocedările ilegale de proprietăţi în Transilvania, o problemă de securitate naţională, înstrăinările de pământ şi protecţia fondului forestier.  La final, în ultima zi de dezbateri, a fost discutată problema Educaţiei în limba maternă, o prioritate a românilor de pretutindeni, precum şi tema Mass-media şi românii de pretutindeni. În cadrul acestei dezbateri s-a pus accent pe lipsa unui spaţiu informaţional comun şi s-a discutat despre problema discrepanţelor şi a barierelor informaţionale care există între cele două maluri ale Prutului.

    În cadrul întânirii de vineri au fost prezentate publicului şi o serie de noi apariţii editoriale cum ar fi Acta Carpatica, nr.4/2018, anuarul românilor din sud-estul Transilvaniei, editat de Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan din Sf. Gheorghe şi Asociaţia Ştefadina din Bucureşti, Sangidava, nr.6 (XII), 2018, anuar editat de Centrul Cultural Topliţa şi Fundaţia Culturală Miron Cristea Topliţa, Grai Românesc, nr.1-2/2018, periodic de spiritualitate ortodoxă al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, Mărturii fotografice: oameni şi locuri din judeţul Covasna, Editura Eurocarpatica, Sf.Gheorghe, 2017, de Florentina Teacă, Viaţa publică din Sfântu Gheorghe – Covasna (1919-1989), Editura Eurocarpatica, 2017, semnat de dr. Ioan Lăcătuşu şi volumul Romano-catolicii din Moldova în mass-media maghiară, Editura Eurocarpatica, 2018, a aceluiaşi autor. Au mai fost prezentate Revista Toplitera, a Bibliotecii Municipale din Topliţa, condusă de Viorica Lazăr, Revista 100, cărţile lui Ioan Tămaş Delavâlcele: Jertfă de seară şi De meditat împreună, apărute tot la Eurocarpatica, Mică enciclopedie de etnografie şi folclor. Ţara Moţilor, România, ediţia V, 2018, apărută sub egida ASTRA Alba Iulia, volumul colectiv ASTRA şi România tuturor românilor, Editura Unirea, 2017, Alba Iulia şi cartea Izvoru Mureşului, satul de la izvoarele legendei, Editura Vatra Veche, Târgu-Mureş, semnată de Aurel Raţiu şi Gavril Chindea.

    Joi seara la Universitatea de Vară a ajuns un grup format din aproximativ 50 de tineri, plecaţi de la Chişinău într-un Marş al Unirii. Aceştia şi-au propus să mărşăluiască prin ţară şi să răspândescă dorinţa de reunire. Pe 1 iulie au fost prezenţi la Alba Iulia, unde au mers să ia flacăra unirii, s-o ducă prin ţară şi în final la Chişinău. Marşul lor are 11 etape, desfăşurându-se în perioada 1 iulie-1 septembrie. Ei vor trece prin 300 de localităţi, vor parcurge zilnic 30 km pe jos, iar la final vor înregistra 1.300 km. Ultimul lor traseu va fi Iaşi-Chişinău, iar pe 1 septembrie vor ajunge din nou acasă. Joi seara, tinerii au făcut un popas la Universitate, iar sâmbătă dimineaţa au plecat iar la drum, spre Reghin. Vineri seara, după o săptămână plină de sesiuni şi dezbateri, participanţii s-au strâns cu bucurie în jurul focului de tabără.

    Universitatea de Vară de la Izvoru Mureşului este cunoscută ca un proiect cultural de importanţă naţională prin temele abordate şi conferenţiarii care fac parte din elita universitară şi culturală românescă. Ediţia a XVI-a a Universităţii a fost organizată de Centrul Cultural Topliţa în parteneriat cu Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Asociaţia Răsăritul Românesc din Chişinău, Alianţa pentru Centenar, Federaţia Organizaţiilor Româneşti din Centrul şi Sud-Estul Europei, cu sprijinul financiar al Ministerului pentru Români de Pretutindeni, Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni, Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei.

2. Zilele Miron Cristea, a doua zi de manifestări culturale,

Vernisajul a 3 expoziţii în 3 medii artistice diferite

   Ampla manifestare culturală Zilele Miron Cristea are mereu şi o latură artistică, întrucât găzduieşte în fiecare ediţie şi expoziţii de artă. La finalul celei de-a doua zi a manifestării, s-au vernisat 3 expoziţii în 3 medii artistice diferite: grafică, gravură şi fotografie. Aşadar, publicul s-a putut bucura de diversitatea acestei activităţi artistice, atât în ceea ce priveşte mediul, cât şi viziunea artistică.

   Artista Maria Bölöni din Baia Mare a propus publicului o expoziţie de grafică intitulată Simbolul credinţei poporului român de la începuturi, alcătuită din 9 tablouri, peisaje realizate în  tehnica laviului, a la prima, pe hârtie fotografică. Artista mărturisea că preferă să treacă peisajul prin propria subiectivitate şi să nu reprezinte mimetic natura, recurgând la o interpretare a imaginii după care lucrează. Maria Bölöni mai spunea că lucrează în mai multe tehnici tradiţionale (ulei pe pânză, pastel, guaşă) şi că adesea le combină în mod experimental.

   Conf.univ.dr. Dalila Ozbay, profesoară la o universitate de arte aflată în apropiere de Istambul, a prezentat expoziţia de gravură Conexiuni istorice, care prin tematica aleasă îşi propune să se apropie de tematica Centenarului, întrucât prezintă portete stilizate ale domnitorilor care au scris istoria ţării noastre. Expoziţia cuprindea 9 gravuri, portrete a unor personalităţi istorice precum Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazu, Carol I sau Alexandru Ioan Cuza. Artista mărturisea că lucrările sunt de fapt realizate într-o tehnică mixtă, combinând gravura cu acuarela.

   Cea de-a treia expoziţie, care îmi aparţine, este una de fotografie. Deşi iniţial am vrut să expun peisaje din toată ţara, ulterior m-am gândit să mă opresc de această dată la peisajul de pe teritoriul judeţului nostru. Peisaj harghitean în 25 de cadre reuneşte fragmente de natură din locaţii precum Topliţa, Gălăuţas, Subcetate, Lăzarea, Gheorgheni şi Băile Tuşnad, iar dintre subiectele fotografiilor expuse amintesc vechiul pod de cale ferată din Topliţa, cascada cu apă termală şi castelul Lazar. Expoziţia, care prezintă în câteva cadre peisaje naturale şi urbane, îşi propune să atragă atenţia asupra potenţialului turistic şi peisagistic al judeţului Harghita, asupra frumuseţii naturale ce-l caracterizează.

3. Teatrul Ludicus - singura companie teatrală românească de amatori din județul Harghita

Interviu cu prof. Daniela Buzilă: Teatrul este oglinda lumii

În culisele Teatrului Ludicus, o întâlnim pe doamna Daniela Buzilă, profesoară de geografie la Liceul Miron Cristea din Subcetate, coordonator artistic al Teatrului Ludicus şi membru al Corului Arhanghelii din Topliţa. Doamna profesoară Daniela Buzilă este o persoană deosebită, care ne oferă sprijin necondiționat, afirma David Bordea.

Cum aţi descoperit pasiunea pentru teatru? Ce înseamnă pentru dvs.?

Daniela Buzilă: Pasiunea mea pentru teatru a luat naştere simplu, pe neaşteptate, începând cu paşi mărunţi încă de pe vremea studenţiei când am avut posibilitatea de a merge efectiv la teatru într-o sală adevărată şi nu doar vizionând spectacole la televizor.

Spectacolele vizionate atunci au avut un caracter puternic, însemnând îndeajuns de mult încat să mă ambitioneze să ajung şi eu un om de-al teatrului, dacă pot spune aşa, prin spectacolele pregatite cu elevii pentru diverse ocazii. Încet am învăţat multe lucruri alături de elevii mei, devenind din ce în ce mai interesată de lumea teatrului.

Cum aţi defini acestă artă în câteva cuvinte?

Teatrul este oglinda lumii. Teatrul înseamnă pentru mine poveste, surpriză, este oglinda în care ne regăsim de multe ori. Teatrul îţi dă posibilitatea de a trăi, prin intermediul personajelor, poveşti de viaţă minunate.

În cadrul trupei de teatru sunteţi responsabilă de regia artistică şi de scenografie. Cum vi se pare acestă muncă?

Sunt îndrumător, fără calităţi ori pregatirea necesară unui regizor, dar cred că sunt asemeni povestitorului care folosind propriile mijloce, le redă celorlalţi povestea sa prin crearea de situaţii interpretate de micii actori, prin utilizarea spaţiului scenic, prin muzică, lumini şi prin toate elementele pe care le are la îndemână.

Există un regizor sau scenograf care vă inspiră în munca dvs.?

Nu. Fac aşa cum simt şi întotdeauna mă sfătuiesc cu elevii mei. Suntem o echipă în tot. Părerea lor este foarte importantă.

Ce vă doriţi pentru viitorul trupei?

Spectacole din ce în ce mai complexe, părticipări la festivaluri de teatru pentru liceeni, spectacole jucate pe cât mai multe scene.

Cum este atmosfera în cadrul grupului?

Atmosfera este relaxantă, râdem, glumim, dansăm, cântăm, lecturăm, ne jucăm şi interpretăm roluri şi prin toate astea încercăm să ne transpunem personajului, să ne descătuşăm şi să ne cunoaştem pe noi înşine. Pasiunea pentru teatru dictează un alt mod de viaţă.

O amintire plăcută alături de trupa de teatru:

Aprecierile din partea unor oameni avizaţi,  emoţiile de dinaintea fiecărei piese, un ultim retuş făcut din mers în timpul spectacolului, un obiect de recuzită uitat sau plasat în alt loc decât cel stabilit, o replică spusă altfel sau de altcineva, dar în context …toate sunt amintiri...

Dvs. activaţi şi pe latura muzicală, alături de Corul Arhanghelii. Vorbiţi-mi puţin despre asta.

Este un cor alcătuit din oameni minunaţi, care au diferite profesii, fără studii muzicale, însă toţi avem în comun un singur lucru: dragostea pentru muzică.

Interviu cu David Bordea: Îmi doresc ca toate proiectele și planurile noastre să devină realitate…

 

 Teatrul este una dintre artele care creează o oglindă a lumii, un mimesis, un catharsis, o reflectare care reproduce sau caricaturizează cumva societatea contemporană, care atrage atenţia asupra unor imperfecţiuni. În continuare vă propun să păşim în lumea teatrului şi să o observăm din interior, din culise, alături de David Bordea, elev în clasa a XI-a C la Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu din Toplița. David este actor, coordonator şi scenograf al trupei de teatru Ludicus. Am datoria de a veghea asupra bunei desfășurări a activităților noastre. Bineînțeles, sunt asistat de o echipă de oameni devotați, alături de care iau toate deciziile. Mă mai ocup de elementele tehnice ale spectacolelor, cum ar fi decorul, coloana sonoră, dar și programele de repetiții, spunea el. Prin interviul pe care îl redau în continuare, am vrut să aflu cât mai multe despre trupa de teatru pe care a înfiinţat-o alături de colegi şi de profesoara Daniela Buzilă şi care îşi desfăşoară activitatea din 2015, înregistrând deja multe rezultate frumoase.

Cum a luat fiinţă trupa de teatru, de unde a pornit? De cât timp există?

David Bordea: În anul 2015, în urma obținerii unor premii frumoase la Festivalul de Teatru „Confesiuni despre viață și artă” de la Subcetate, alături de colegele mele Andrea și Lorena, am hotărât să înființăm trupa de teatru a Liceului „Miron Cristea” Subcetate. Iar cum toate trupele de teatru au nevoie de un regizor, am început colaborarea cu doamna profesor Daniela Buzilă, o persoană deosebită, care ne oferă sprijin necondiționat.

În anul 2016, după ce am câștigat Premiul I (secțiunea liceu) la Festivalul-Concurs de Teatru Școlar de la Toplița, cu piesa „Cafeneaua”, am realizat că peste câteva luni drumul meu se va separa de cel al colegilor mei, datorită faptului că urma să îmi continui studiile la un alt liceu, în Toplița. Atunci mi-a venit strălucita idee de a ridica trupa la un alt nivel și am contactat imediat conducerea Casei de Cultură a Municipiului Toplița, reprezentată prin domnul Alin Gh. Negrea, căruia îi mulțumesc pe această cale pentru sprijinul acordat.

Așadar, din vara anului 2016, trupa de teatru „Ludicus” funcționează sub forma unui teatru de repertoriu la nivel municipal, în subordinea Casei de Cultură Toplița, fiind singura companie teatrală românească de amatori din județ.

Cine v-a sprijinit în demersul vostru artistic?

Așa cum am menționat mai sus, de-a lungul celor două stagiuni în care am funcționat sub tutela Casei de Cultură Toplița, am primit sprijin necondiționat din partea conducerii acestei instituții.

Totodată, personalul Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Toplița, condus de Gabriela Hosszu, ne-a întins o mână de ajutor de fiecare dată când am avut nevoie. Doresc să amintesc și sprijinul unor binefăcători care au contribuit la dezvoltarea bazei materiale de decoruri a trupei noastre. Alături de Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Toplița (CNIPT), teatrul Ludicus s-a implicat în realizarea unor proiecte precum Tabăra culturală COOLtura, de vara trecută. Totodată, colaborăm și cu unitățile de învățământ din zonă, în special cu Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu, organizând în fiecare an, alături de echipa de proiect GROW din liceu, concursul Talent Show Toplița. De asemenea, în fiecare an suntem parteneri în organizarea Festivalului-Concurs de Teatru Școlar, alături de Primăria și Consiliul Local Toplița, Casa de Cultură Toplița, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Călimani-Giurgeu (ADI Călimani-Giurgeu) și CNIPT Toplița.

      

Care sunt obiectivele pe care vi le-aţi propus?

Obiectivul nostru principal este dezvoltarea orizontului cultural al populației din nordul județului și insuflarea gustului pentru teatru, în special în rândul tinerilor. De asemenea, dorim să descoperim noi talente și să ridicăm gradul de implicare a populației în activități culturale.

Câte piese aţi prezentat publicului până acum? Cum şi de ce le-aţi ales? Ce doriţi să prezentaţi în viitor?

Până în prezent, ne-am bucurat de un succes fructuos, reușind să prezentăm un repertoriu vast ce cuprinde în general piese de teatru clasic, dar și sketch-uri umoristice pe care le-am prezentat în cadrul diferitelor evenimente, cum ar fi: baluri, prezentări de carte ș.a., organizate la Toplița și în împrejurimi.

De obicei, alegem piese ce conțin o poveste frumoasă, spumoasă și presărată cu cascade de râs, piese cu caracter ludic – de unde și numele nostru, Ludicus.

Pentru stagiunea următoare 2018-2019, pregătim niște spectacole și proiecte foarte frumoase, ce vor surprinde publicul, unele evenimente fiind realizate în premieră în zona noastră. Totodată, începând cu stagiunea viitoare vom aborda și niște piese adecvate pentru spectatorii noștri mai mici.

În câte locuri aţi reuşt să ajungeţi? Unde vă doriţi să mai jucaţi?

Până acum un an, raza noastră de activitate nu era foarte întinsă, evoluând cel mai des la Toplița. Dar, din fericire, am reușit să ajungem mai des la Subcetate, Sărmaș, Voșlăbeni. Pentru viitor ne dorim să ne extindem granițele culturale, având deja multe invitații pe tot întinsul județului nostru, cât și în afara lui.

Planuri de viitor? Ce-ţi doreşti pentru viitorul trupei?

În viitorul apropiat, îmi doresc ca toate proiectele și planurile noastre să devină realitate, iar pe termen lung, îmi doresc ca obiectivele noastre să fie atinse la cel mai înalt nivel și totodată sper ca familia „Ludicus” să își continue drumul mult timp de acum încolo.

Care sunt atribuţiile tale în cadrul trupei?

În prezent, ocup „postul” de coordonator. Din această postură am obligația de a veghea asupra bunei desfășurări a activităților noastre. Bineînțeles, sunt asistat de o echipă de oameni devotați, alături de care iau toate deciziile.

Totodată, am și calitatea de regizor tehnic, ocupându-mă de elementele tehnice ale spectacolelor, cum ar fi decorul, coloana sonoră, dar și programele de repetiții.

Text şi foto: Cosmina M. OLTEAN

Sfințirea bisericii parohiale „Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Subcetate

   Parohia greco-catolică ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel„ din Subcetate (Harghita), Protopopiatul Gheorgheni, a cunoscut, duminică 1 iulie, bucuria de a vedea biserica parohială sfințită după amplele lucrări de renovare și extindere.

Din încredințarea Preafericitului Părinte Cardinal Lucian,  Preasfinția Sa Claudiu Lucian  Pop, episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore a împlinit ceremonia de sfințire, respectiv ungerea bisericii și a altarului  cu Sfântul Mir și stropirea cu apa sfințită și așezarea moaștelor Sf. Filip martirul în locul pregătit din masa altarului. Sfintele moaște au fost oferite de Curia episcopală din Casale Monferrato (Italia).

Alături de Episcop au participat la ritualul sfințirii și la Sf. Liturghie Protopopul locului Părintele Mihai Husaru, Pr. Vasile Frăsinaru (Sărmaș), Pr. Vasile Costea (Toplița), Pr. Sorin Ivan (Cetatea de Baltă), Pr. Cristian Rus (Blaj), Pr. Inocențiu Lung (Coșteiu).

Un număr important de credincioși au participat emoționați și impresionați de ceremonie la eveniment, bucurându-se de sacralitatea momentului, conștienți de importanța bisericii nou sfințite pentru comunitatea locală și pentru fiecare participant în parte. Dealtfel comunitatea creștină din Subcetate, indiferent de confesiune, a avut o contribuție fundamentală la realizarea acestui proiect.

Parohia greco-catolică Subcetate a fost din vechime o parohia importantă de pe valea Mureșului superior, binecuvântată cu preoți vrednici care au reușit să înnobileze și să transmită credința prin biserică și cultura prin școală credincioșilor pe care i-au păstorit. Dintre aceștia îi amintim pe:

·        Elie Câmpeanu, preot la Subcetate între anii 1884-1898, apoi protopop la Gheorgheni și la Târgu-Mureș, un om de cultură apreciat de contemporanii săi dintre care îi amintim pe Ioan Bianu, Nicolae Iorga sau Titus Mălai  (cf. Doina Dobrean http://viatalasubcetate.blogspot.com/2015/12/elie-campeanu-1859-1937-in-memoriam.html) ;

·        Vasile Urzică, preot între anii 1900-1916, în timpul căruia s-a zidit impunătoarea biserică din piatră. Ajungînd protopop la Alba-Iulia participă la Unirea din 1918 în calitate de membru în „Comitetul celor 100” (cf. Doina Dobrean, http://viatalasubcetate.blogspot.com/2016/03/protopopul-vasile-urzica-1872-1970.html)

·        Augustin Tătar, administrator parohial la Subcetate în anul 1918. A participat ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie unde a  reprezentat ca delegat de drept județul Ciuc (cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_T%C4%83tar#cite_note-Neamtu-2)

În perioada prigoanei comuniste de credincioșii greco-catolici din Subcetate și din împrejurimi s-a ocupat părintele Petru Dobrean (1910-1994), cel care la începutul anilor ’90 a construit și mica biserică din lemn care azi este altarul noului edificiu. El a fost secondat și ajutat de Părintele Liviu Sabău, protopopul Târgu-Mureșului, amândoi reușind să asigure continuitatea parohiei.

Sfințirea bisericii a însemnat astfel și o încununare a eforturilor tuturor celor care de-a lungul timpului s-au străduit să transmită bucuria credinței și speranța mântuirii prin jertfa Mântuitorului Isus Christos, jertfă permanent reînnoită pe altarele bisericilor creștine.

Tuturor participanților, mulțumiri!

 Preot Adrian Lung

Foto: Iulian Cotfas