La împlinirea a 102 ani de la realizarea marelui act de Unire a tuturor teritoriilor istorice locuite de români într-un mare stat numit România Mare
Profesor PETRU COTFAS
Ca profesor de istorie, în tot timpul am
privit cu nostalgie faptul că visul românilor s-a împlinit în 1918. A durat doar
până în 1940 prin pierderea Basarabiei, apoi a Cadrilaterului, dar m-am bucurat
de Hotărârea Tratatului de la Paris din 1946 că măcar am reușit să reîncadrăm
Ardealul de Nord răpit ca urmare a deciziei lui Hitler.
Mă bucur însă că acum, când am trecut în al
82-lea an al existentei mele, s-a menținut statul român ale cărui hotare au
fost stabilite în 1946 și că este membru al Uniunii Europene.
Ca fiu al uni veteran de război nu mă gândeam
niciodată că voi asista și trăi un al treilea Război Mondial printr-o pandemie
mondială care aproape a produs atâtea victime câți ostași au pierit în prima
conflagrație mondială. Lupta împotriva coronavirusului pe lângă faptul că e
monitorizată în fiecare zi cu câți oameni au fost infectați și câți s-au tratat,
dar cel mai tragic este numărul de morți din fiecare zi care este de-a dreptul
alarmant. Deja apar și primele urmări ale pandemiei din punct de vedere
economic reflectat într-o criză ce se estimează a fi mai mare decât cea din
1929-1933.
Pentru noi, bătrânii octogenari, această
luptă împotriva virusului se împletește cu o accentuată presiune psihologică.
Cei care nu aveți 80 de ani gândiți-vă ce trăiri au cei de această vârstă care
în fiecare zi la toate posturile de radio și televiziune din întreaga lume sunt
redate știri că a crescut numărul persoanelor
vârstnice cu atâtea zeci de morți sau că persoanele în vârstă să stea
cât mai mult în casă ca și cum am crede
că acest virus îi urmărește pe bătrâni pe stradă și în magazine în
mod expres. Aceste îndrumări nu fac
altceva decât să panicheze populația de vârsta a treia. Deci, la războiul
biologic se adaugă un mod de viață stresant pentru bătrâni, se adaugă și un război
psihologic și, în sfârșit frica de a ieși în stradă că, vezi Doamne, virusul
Covid 19 mă întâlnește pe mine octogenar.
Respect toate indicațiile autorităților,
indiferent dacă cred sau nu că acest virus există, nu pentru că au fost implementate de această
putere, ci pentru că noi am mai trecut și prin alte pandemii. Închipuiți-vă că
tatăl meu a trecut prin pandemia de Gripă Spaniolă din 1918, iar copiii lui,
prin epidemia de tifos din anul 1942, când părinții mei au pierdut trei copii
într-o săptămână, iar după cinci ani, în 1947, au mai pierdut un copil, de
aceiași boală.
Seceta din 1946, urmată de foamete in Moldova,
a produs victime cel puțin ca într-o pandemie.
În familia noastră, după toate aceste evenimente, am rămas in viață 8 frați, din care unul ne-a părăsit la 30 de ani de TBC, o soră s-s stins la 73 de ani, iar restul am trecut de 80 de ani. Pandemia o trăiesc împreuna cu încă un frate și o soră.
Am vrut să transmit aceste gânduri cu
ocazia aniversării a 102 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri,
cu dorința de a nu renunța la dorința de a învinge și acest dușman invizibil și
cu dorința de a fi salvați cât mai mulți octogenari, pentru că o țară fără bătrâni
este o țară mai săracă. În încheiere, doresc tuturor românilor ca pe viitor să
trăiască în pace și toate vârstele unui om, de la copilărie,
adolescență, maturitate și bătrânețe, fericite.
Trăiască Romania Mare, Trăiască Poporul Român
și de Sfântul Nicolae să-și delege niște reprezentanți capabili la conducerea
acestui popor binecuvântat de Dumnezeu pentru a înfrunta binele și răul.
1 Decembrie 2020
