80 DE ANI ÎN 1200 DE PAGINIPROFESIONIȘTII NOȘTRI (41) Scriitorul umoristDUMITRU HURUBĂ, Omagiu la 80 de ani, Volumul I, IIRealizator lucrare: Doina BĂLŢATcoordonator general: Ioan LĂCĂTUŞUIlustrații caricaturi: Costel PĂTRĂȘCANCoordonator ediție Nicolae BĂCIUȚ
Personaj și autor
NICOLAE BĂCIUȚ
Înainte de a vorbi despre autorul Dumitru Hurubă, ar fi potrivit să vorbim despre el mai întâi ca despre un personaj. Chiar și al propriei opere, pentru că, și atunci când nu e cu numele, Dumitru Hurubă e în textele/cărțile sale, cu toată ființa sa.
Personajul Dumitru Hurubă e atât de complex, încât el nu a putut să încapă într-un singur gen literar, a trecut prin toate, lăsând în fiecare câte o parte din sine, dar și luând din fiecare gen, hrană pentru următoarea aventură literară.
„Personajul” Dumitru Hurubă are notorietate publică, e „Cetățean de onoare” al locului nașterii și al celui al eternizării.
A luat din învățătura lumii atât cât i-a trebuit și cum i-a trebuit, iar ce n-a găsit în cărți a luat din viață, aceasta fiind, de fapt, cel mai mare și cel mai important dascăl al său.
Deși exigent și intransigent cu sine și cu ceilalți, n-a fost și un încrâncenat, lăsând zâmbetului de pe buze ori din colțul gurii să spună ce e de spus dincolo de cuvinte.
Întâlnirile noastre de început au stat sub semnul „Vetrei”, acolo unde Dumitru Hurubă a găsit și flacără și jar și cenușă pentru a fi și el parte a unei „văpăi” culturale din mijloc de …. vatră a ființei noastre istorice.
Astfel, personajul Dumitru Hurubă a arătat că el este autorul propriului personaj, că aspirațiile lui nu sunt gratuite ci, mai degrabă, misionare, într-o companìe literară care și-a asumat o misiune preluată din „dimineața poeților”: „creșterea limbei românești/ Ș-a patriei cinstire”.
După ce drumurile vieții noastre au intrat în labirint, erau puține șanse să ne întâlnim, dar când întâlnirea s-a întâmplat, ea a avut aura regăsirii, nu doar întru aceleași idealuri, ci în amplificarea speranțelor în dăinuirea, nu doar în supraviețuirea noastră.
Am rămas cu Dumitru Hurubă tovarăși de drum, solidari în solitaritatea noastră, îndârjiți să stoarcem din noi ultima picătură de sudoare, înaintea ultimei picături de lacrimă.
Sunt mândru că am reușit să-i întrețin entuziasmul creator, văzându-l cât de tânăr și neliniștit e în scrisul său. Sunt convins chiar că unei părți din opera sa din ultimul deceniu i-am asigurat cadrul de finalizare fără poticniri sau tergiversări. Cred că am reușit să îl scap de câte o boală, pentru că, nu?, „o boală-nvinsă-i orice carte”, pentru a se putea îmbolnăvi de următoarea carte.
Dumitru Hurubă a creat o operă. Una de consistență, cu relief ferm. Și-a urmat chemarea cu toată energia și entuziasmul creator pentru un maraton literar exemplar. N-a făcut compromisuri nici cu sine, nici cu alții. Oricât de incomod a fost, orice ar fi pierdut printr-o astfel de atitudine.
Dumnezeu a fost bun, până la urmă, cu Dumitru Hurubă. I-a dat tinerețe fără bătrânețe și operă fără de moarte.
Mintea nu i s-a șubrezit nicio clipă, ba chiar și-a ascuțit tăișul creației, acumulările de viață și de scris spunându-și decisiv cuvântul.
Până la urmă, după faptă și răsplată. Adunate între coperte de carte, gesturile de fraternitate și de respect, de prețuire sunt dovadă că opera sa nu a fost vorbă în vânt, că el rămâne un mărturisitor al veacului său, cel din adâncuri care nu sunt ușor de văzut de oricine.
Dumitru Hurubă, de la înălțimea vârstei sale, poate privi cu împăcare (cu sine și cu lumea), cu mulțumirea că trecerea lui prin viață nu a fost pe-trecere, ci bucurie de a fi, bucurie de a dărui din prea plinul său sufletesc.
Mai tineri cu o zare decât domnia sa, îl privim cu admirație și speranță că însoțirea noastră literară va fi de folos oricui va fi convins că lumea se va mântui prin cuvânt, că acesta va rămâne ca izvorul cel dintâi al ființării noastre.
Dumitru Hurubă,
un renumit umorist născut în Arcul Intracarpatic,
și opera sa
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
Scriitorul Dumitru Hurubă s-a născut la 26 octombrie 1944 (data reală), respectiv 22 noiembrie (data oficială), în satul Călnaci, comuna Subcetate-Mureș, județul Harghita. De aceea, pentru început, vom prezenta câteva date din istoria localității, a instituțiilor identitare (biserica și școala) și despre personalitățile născute în această frumoasă comună românească, de pe valea Mureșului, județul Harghita.
Comuna Subcetate este situată pe cursul superior al Mureşului, în amonte de oraşul Topliţa, în depresiunea Giurgeului. Prima atestare documentară este în anul 1720, Varhegyalja, iar în anul 1750, Varviz. În conscripţia românilor din 1748 figurează şi numeroși capi de familie români în Subcetate, printre care Janos şi Margith Huruba; Tiriak şi Thodosia Huruba. În timpul revoluţiei de la 1848, localitatea Subcetate a fost jefuită de secui. Participarea locuitorilor din Subcetate la revoluţie e atestată şi de faptul că în cimitirul satului a fost identificat mormântul căpitanului Nicolae Muscă (1786-1848), pe a cărui piatră funerară este menţionat ca „participant la rezbelul pentru libertate din 1848”. Într-una din lupte a căzut şi Iacob Gafton, care a murit în spitalul din Braşov. În timpul Primului Război Mondial, au participat la lupte 580 de ostaşi din această localitate, dintre care 119 au căzut la datorie, numele lor fiind înscrise pe Monumentul Eroilor, ridicat spre veşnică pomenire lângă biserica din comună. Marea Unire a fost şi pentru locuitorii din Subcetate un prilej de demnitate şi entuziasm naţional. Pe baza protocolului încheiat la 17 noiembrie 1918, s-a format o delegaţie pentru a participa la Alba Iulia, din care au făcut parte: Iacob Pop, devenit apoi comisar al Prefecturii Bucureşti, şi Dumitru Muscă, vicepreşedinte (primarul comunei), Dumitru D. Muscă, Ioan Cotfas (a Cionculesei), Toader Urzică, Nicolae Cotfas (Mălăşcan), Dr. Augustin Tătar. O parte din foştii participanţi la război au format în sat Garda Naţională. În Ziua Marii Uniri, locuitorii s-au adunat la biserică, unde s-a sfinţit primul steag românesc, confecţionat de Lucreţia Pop, s-a depus jurământul de credinţă către neamul românesc şi s-a cântat Deşteaptă-te, române!
În timpul celui de al Doilea Război Mondial, au fost înrolaţi în armata austro-ungară 208 locuitori din Subcetate, iar 114 au fost trimişi la muncă, 149 de bărbaţi s-au refugiat în România, din care 84 s-au înrolat în armata română. Tot atunci, statul ungar a impus cetăţenilor tot felul de dări în produse. La retragere, în 1944, trupele germane au distrus calea ferată, podurile şi fabrica de cherestea. Drumurile din apropierea fostei graniţe dintre Ardeal şi Moldova au rămas minate şi mulţi dintre locuitorii zonei care circulau pe acolo au murit. Tot la retragere, au luat cu ei o parte din arhiva comunei, multe vite ale sătenilor şi mărfurile din prăvălii.
La recensământul din 1850, comuna avea 1.327 locuitori, în anul 1930 – 2.140, iar în anul 2002 – 1.339. Anul ridicării primei biserici nu se cunoaşte, dar la cea ridicată în anul 1707 s-au folosit „uşciorii de tei” de la biserica veche. Şcoala de la Subcetate a avut un rol de seamă în viaţa obştii ţărăneşti din sat. Prima şcoala românească din Subcetate este pomenită în anul 1765, din timpul episcopului Atanasie Rednic, când funcţiona aici dascălul George. După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, învăţământul în limba română a fost reluat prin activitatea învăţătorilor şi profesorilor Lucreţia Mera, Gavril Urzică, Andrei Cotfas, Ioan Sandu ş.a. Prin demersurile şi strădaniile învăţătorilor Andrei Cotfas şi Ioan Sandu, cu sprijinul primarului Petru Suciu şi al primului-ministru Petru Groza, în Subcetate s-a construit o şcoală modernă cu 10 săli de clasă, sală de sport şi de festivităţi, inaugurată în 1955. Materialele din care s-a construit liceul au fost promise de Dr. Petru Groza localității Subcetate, din jud. Hunedoara, dar, dintr-o greșeală a funcționarilor de la CFR, au ajuns la Subcetate-Mureș. În anul 1961, s-a aprobat înfiinţarea unei şcoli medii mixte (liceu), care funcţionează fără întrerupere până în prezent, având pe parcursul anilor mai multe profile. După decembrie 1989, liceul şi şcoala generală s-au unificat într-un grup şcolar ce poartă numele „Miron Cristea”.
În comuna natală a scriitorului Dumitru Hurubă, s-au născut numeroși intelectuali, oameni de știință și cultură, care au îndeplinit importante demnități în societatea românească. Din rândul acestora au făcut parte profesori: Petru Gafton, Dumitru I. Dobreanu, Vasile Urzică, Ioan Ţifrea, Emilia Marica, Doiniţa-Ana Dobrean, Doru I. Dobrea, Nicolae Cotfas, doctor în fizică, Ioan Emil Butnariu, Alexandru Lascu, Alexandru Mândru, Maria Cotfas, Conţiu Alexandru, Victor Tatu, Dan Cremenciuc, Dumitru Ţepeluş, Mihai Baciu, Doina Biturcă, doctor în filologie; preoții: Vasile Urzică, Mihai Tompea; monahia Leontina Mureşan; medicii: Livius Titus Câmpean, Ioan Gafton, doctor în medicină Ioan Muscă, juriști: Nicolae Muscă, Dumitru Gafton, Traian Ciubucă, Ioan Mureşan, Simona Mureşan; ingineri: Ştefan-Petru V. Dobreanu, Ionel Ţifrea, Gheorghe Trifan, Petru Adrian, Daniel Traian Cotfas; economiști: Dumitru Mureşan și Pavel Mureșan, doctori în ştiinţe economice, informaticieni: Lazăr Trifan, Nicolae Cotfas, diplomați: Ioan Ţifrea, ofițerul Ţifrea, Emilian Diţu; medicul veterinar Victor V. Dobrea; sculptorul Dumitru Ioan Cozma, muzeograful Zorel Suciu. Aceste informații nu sunt exhaustive, iar situația comunei Subcetate, nu este singulară în Arcul Intracarpatic.
Pe binecuvântatele meleaguri ale județelor Covasna și Harghita, singurele județe din țară, în care românii sunt numeric minoritari, s-au născut nume importante ale culturii, spiritualităţii şi ştiinţei româneşti, din rândul cărora menționăm: patriarhul Miron Cristea (Toplița), mitropoliții Nicolae Colan (Araci) și Alexandru Nicolescu (Tulgheș), episcopii: Justinian Teculescu (Covasna), Veniamin Nistor (Araci), Emilian Antal (Toplița), Ignatie Trif (Bilbor), Sofian Brașoveanu (Băcel), academicianul Horia Colan (Covasna), scriitorii: Octavian Codru-Tăslăuanu (Bilbor), Romulus Cioflec (Araci) şi alte personalităţi ale vieţii publice româneşti, precum Ghiţă Popp (Poiana Sărată), Pompiliu Nistor (Araci), Elie Câmpeanu (Gheorgheni), Teodor Chindea (Voșlobeni), Alexandru Tohăneanu (Întorsura Buzăului), Petru Muscă ş.a. La aceștia se adaugă numeroase cadre didactice universitare, cercetători, scriitori, publiciști, artiști plastici, actori, arhitecți, muzeografi, arhiviști, bibliotecari, diplomați, oficiali de stat, ofițeri, medici, preoți, profesori, economiști, informaticieni și alți specialiști.
În anul 2023, la Editura Eurocarpatica din Sfântu Gheorghe apare acum volumul Autori din Toplița și împrejurimi. Repere bibliografice, ediție îngrijită de bibliotecarele de la Biblioteca „George Sbârcea” din Toplița, sub coordonarea managerului performant al instituției dr. Viorica Macrina Lazăr. Este prima lucrare cu o asemenea tematică. De aceea, cartea umple un gol de informare despre contribuția autorilor din municipiul Toplița și localitățile din jur la crearea patrimoniului cultural național. Volumul menționat redă numele și prenumele a 144 de autori din Toplița și împrejurimi și titlurile a 404 cărți, purtând semnătura acestora. De precizat că aceste volume nu reprezintă opera integrală a autorilor cuprinși în volum și nici pe toți autorii din arealul menționat.
De remarcat faptul că aspectele cantitative, demne de toată lauda, referitoare la autorii din Toplița și cărțile lor sunt completate, în chip fericit, de valoroase dimensiuni calitative, atât în ceea ce privește pregătirea și prestigiul autorilor, cât și diversitatea tematică și valoarea majoritatea volumelor semnate de aceștia. Volumul începe cu prezentarea lucrărilor semnate de către un buchet de șase ierarhi români, de ieri și de astăzi, născuți în zona menționată, apoi cuprinde titlurile cărților semnate de distinși intelectuali, profesori universitari, cercetători științifici, preoți, arhiviști, muzeografi și alți intelectuali iubitori de literatură, istorie și etnografie locală. Majoritatea autorilor sunt profesori și învățători din Toplița și împrejurimi, care activează în școlile din județul Harghita și din întreaga țară. Peste 10 autori sunt publiciști în presa scrisă, audio și video, în rândul cărora se află: Teodor Chindea, Ilie Șandru, Dumitru Hurubă, Cornel Udrea, Vasile Braic ș.a. Tradițiile locale, cultura populară și folclorul sunt prezentate de etnografi, muzeografi și cercetători, precum: Dorel Marc, Valer Pop, Zorel Suciu, Florina Matei Truța, Doina Dobreanu, dar și de îndrăgiți rapsozi de la Ansamblul „Rapsozii Călimanilor”, precum: Florina Matei Truță, Elena Harpa sau Pop Lăcrămioara din Tulgheș – declarată recent „tezaur uman viu”.
Din totalul celor 144 de autori cuprinși în volumul la care ne referim, 94 au semnat o singură carte, 18 – două cărți, 7 – trei, 7 – patru, 5 – cinci, 4 – șase, 1 – șapte, 1 – nouă, 1 – zece și 6 – peste zece. Autorii cu cele mai multe cărți sunt: Dumitru Hurubă (80), George Sbârcea (33), Octavian Codru Tăslăuanu și Ilie Șandru (câte 29), iar cu peste 10 cărți: Lazăr Viorica Macrina, Valentin Marica, Cziriak Karol, Patriarhul Miron Cristea, Doina Dobreanu, Lazăr Costel Cristian, Dorel Marc, Cornel Udrea. În cuprinsul volumului sunt redate 40 de lucrări monografice și publicații ale unor instituții și asociații din Toplița și împrejurimi.
La rândul lor, la editurile „Grai Românesc” a Episcopiei Covasnei și Harghitei din Miercurea-Ciuc, „Eurocarpatica” a Centrului European de studii Covasna-Harghita și „Angvstia” a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni și la editurile partenere, în ultimii 30 de ani au apărut peste 400 de volume, majoritatea din domeniul științelor sociale și al creației literare. Dintre scriitorii, din cele două județe, lansați de editurile locale și de editura „Vatra Veche”, din Tg. Mureș, menționăm pe: Ilie Șandru, Ioan Nete, Ionel Simota, Luminița Cornea, Anthonia Ammati, Mihaela Aionesei ș.a.
În acest context, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, împreună cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe, cu binecuvântarea ÎPS Ioan, azi Mitropolit al Banatului şi a PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, şi-au propus să cinstească pe cei ce le-au fost alături timp îndelungat în preocupările privind prezervarea și afirmarea culturii românești din Arcul Intracarpatic. În acest scop, în cadrul Editurii Eurocarpatica, a fost iniţiată colecţia Profesioniştii noştri. Până în prezent, cele peste 40 de volume din această colecţie au fost dedicate unor personalităţi cu profesii și demnități publice variate precum etnograf, arhivist, istoric, sociolog, scriitor, publicist, inginer-arhitect, demnitar, magistrat, profesor, lider civic, jurist, avocat, profesor universitar, ambasador ș.a.
Aşa cum rezultă din programul coordonatorului colecţiei – dr. Ioan Lăcătuşu – şi din aprecierile specialiştilor care au colaborat la redactarea primelor numere, noua colecţie îşi propune să fie „o publicaţie care trebuie să dăinuie”, având obiective generoase, precum: promovarea ideii de elită profesională, de performanţă cultural-ştiinţifică; propunerea de modele profesionale de urmat pentru creatorii din tânăra generaţie, prin prezentarea de secvenţe semnificative din viaţa şi activitatea celor pe care urmează să-i înlocuiască şi, nu în ultimul rând, gesturi de preţuire sinceră a valorilor „pentru ca întâlnirea cu normalitatea să nu se lase prea mult aşteptată”.
Un asemenea volum dorim acum să-l dedicăm, în anul 2024, domnului DUMITRU HURUBĂ, scriitor, publicist, om de cultură implicat în viața Cetății, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Cetățean de onoare al orașului Simeria, județul Hunedoara (2014) și al comunei Subcetate-Mureș, județul Harghita (2016).
Cărturarul Dumitru Hurubă a desfășurat o bogată activitate culturală, îndeplinind următoarele responsabilități, în instituțiile de cultură din județul Hunedoara: secretar literar-artistic în redacţia revistei satirico-umoristice Râsu’ lumii (Deva – 1990-1991); redactor la ziarul Glasul Ardealului (Deva – 1991-1992); redactor-şef al revistei Comerţul hunedorean, editată de Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Hunedoara (1992-2002); realizator al revistei Opinii culturale (Deva – 1995), în iunie 1977, în revista Vatra din Tg. Mureş (proză scurtă – PROBLEME LA BLOCUL X7) şi în România literară, mai 1978, cu proza ION HĂLĂUCĂ ŞI CAPRELE; redactor la revistele Banchetul și Vatra veche.
Umorist recunoscut, Dumitru Hurubă, a colaborat la revistele de umor Moftul român, Urzica şi Şopârla (Bucureşti) și a fost redactor la revista Râsu’ lumii, din Deva, în perioada 1990-1991. A fost fondator și redactor-șef al revistei Opinii Culturale din Deva (1995-1999).
Cu notorietatea câștigată, prin scrierile sale, răsplătită cu numeroase distincții, scriitorul și publicistul Dumitru Hurubă, de-a lungul anilor, a colaborat la peste 50 de reviste de cultură, din țară și străinătate, publicații de cultură apărute în localitățile: București, Tg. Mureş, Timişoara, Bacău, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Oradea, Deva, Hunedoara, Piteşti, Lugoj, Satu Mare, Slatina, Călan, Piatra Neamț, Târgu Jiu, Baia Mare, Toronto – Canada, Paris – Franța, Germania, Miercurea-Ciuc, Drobeta Turnu Severin, Focşani, Petroşani, la mai multe publicații din Deva, inclusiv la ziarul Cuvântul liber, unde a redactat o rubrică permanentă de critică literară. Cu talentul recunoscut, publicistul și scriitorul Dumitru Hurubă a fost realizator de emisiuni culturale la TVR Cluj și la Radio Deva, Cluj, Timişoara și Bucureşti.
Scriitorul umorist Dumitru Hurubă este unul din cei mai prolifici autori din literatura română, fiind autorul a 80 de volume de literatură umoristică și contributor la opt volume colective, precum și la numeroase antologii de umor românesc și de proză, teatru şi versuri publicate pe plan județean.
DUMITRU HURUBĂ este cuprins în Dicţionarul General al Literaturii Române, (vol. 3, E-K, pp. 538-539), coordonat de Acad. Eugen Simion şi editat de Academia Română în anul 2005; este prezent în: SCRIITORI AI TRANSILVANIEI, 1949-2014, Dicţionar critic ilustrat, publicat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014, p. 192; Monografia Judeţului Hunedoara – PERSONALITĂŢI HUNEDORENE, vol. 5, Casa de Editură Emia, 2015, pp. 461-465; SANGIDAVA, 3 (IX) serie nouă, Editura NICO, Tg. Mureş, 2015, pp. 66-74, Editor: Fundaţia Culturală „Miron Cristea”, sub egida Consiliului Judeţean Harghita; REPERE IDENTITARE ROMÂNEŞTI din Judeţele Covasna şi Harghita, de Ioan Lăcătuşu şi Erich-Mihail Broanăr, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, p. 370; ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ, vol. 3, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2014, pp. 563-580.
Referințe despre scriitorul Dumitru Hurubă și opera sa au apărut și în revistele „România literară” (București), „Vatra” (Tg. Mureș), „Orient latin” (Timișoara), „Tribuna” (Cluj-Napoca), „Ardealul literar”, „Arhipelag” (Deva), „Provincia Corvina” (Hunedoara), „Transilvania” (Sibiu), „Agero” (Germania), „Discobolul” (Alba Iulia) ș.a.
Performanțele sale literare au fost răsplătite cu peste 20 de distincții, premii, diplome de excelență etc. Activitatea sa literară și civică a urmărit promovarea valorilor naționale, cultivarea în viața publică a cunoașterii și a respectului față de valorile perene ale poporului român, folosirea umorului ca un mijloc eficient de combatere a unor comportamente și practici, care contravin normelor și valorilor zilelor noastre. Întreaga sa operă literară și neobosita activitate culturală îl recomandă ca reprezentant de seamă al literaturii române contemporane, un promotor al spiritului de dreptate, adevăr și de promovare a culturii și valorilor românești, în marea familie a culturilor europene. Scriitorul Dumitru Hurubă este prezent în mass-media, site-ul Primăriei orașului Simeria , Uniunii Scriitorilor din România , a mai multor edituri și publicații literare, dicționare, enciclopedii, bucurându-se de bogate cronici, care pun în evidență specificul scrisului său, frumusețea stilului, profunzimea și subtilitatea mesajelor. Pentru exemplificare, redăm câteva exemple: „Citirea unei cărţi semnate Dumitru Hurubă este, de fiecare dată, un prilej de contemplare a societăţii româneşti contemporane, o societate pe ai cărei reprezentanţi prozatorul îi imortalizează asemenea unui talentat caricaturist. Proza lui Dumitru Hurubă, cu ironia ei amară, este un prilej de râsu’ plânsu’ şi de meditaţie serioasă asupra devenirii societăţii noastre de azi. Titlul unuia dintre volume, «…da» cine-a zis că suntem normali?”, poate că spune tot despre esenţa acestei proze. Îi mulţumim pentru bogata activitate literară şi îl aşteptăm cu noi creaţii”, a arătat Sebastian Bara, directorul Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu”, la evenimentul de lansare a celor două cărţi, Magdalena Şerban, în „Mesagerul Hunedorean”.
„Dumitru Hurubă este un bun cunoscător al versului clasic și al potențialului acestuia și este sedus de el. O voluptate irepresibilă a rostirii împinge poezia spre incantații ritmice. Un aer topârcianist plutește peste acest volum, al cărui discurs rafinat până la eclatanță construiește o imagine copleșitoare, în care încap, deopotrivă, adevăruri, viziuni construite pe acestea și explozii luminiscente, reprezentările sardonice împănate cu ironie și desfășurările beatitidinale. Dumitru Hurubă e un poet de înaltă vibrație, convingător în toate privințele și o conștiință în stare de veghe.”
Textele pe care ni le propune acum Dumitru Hurubă, construite cu economie de mijloace, încearcă să mențină echilibrul estetic dificil între realismul tenace, ironia blândă și sentimentalismul unor situații, prin decupaje epice inteligente și prin finaluri neașteptate.” Dan Culcer, Natura vie cu scorpion sentimental – Dumitru Hurubă. Dumitru Hurubă, RAPSODICE – poezii, Editura Vatra veche, 2023. Temele: etica, ambiția fără limite, lăcomia, prostia, parvenitismul, fantezia de unică folosință a doamnelor cu stil, umor și satiră. Publicist talentat, Dumitru Hurubă a scris zeci de studii şi articole, cronici literare şi recenzii publicate în periodice din ţară şi judeţul Hunedoara. Spirit ardelenesc, ordonat, scriitorul Dumitru Hurubă, ajutat permanent de distinsa doamnă prof. Doina Bălțat, o prietenă apropiată a autorului, a păstrat în arhiva familiei numeroase informații despre prolifica sa activitate scriitoricească. Practic această bază de date, completată cu mesajele și mărturii transmise special pentru volumul de față, stă la baza redactării prezentei lucrări.
Volumul cuprinde, pe lângă referințele biobliografice, referințe critice, fragmente din lucrări, ecouri în critica literară, aspecte ale implicării în viața culturală și științifică națională, regională și locală, participarea la evenimente și manifestări cultural-științifice organizate și ilustrații.
Deși plecat de zeci de ani din localitatea natală, scriitorul Dumitru Hurubă ține o legătură sufletească cu meleagurile natale și consătenii lui. O răsplată morală pe deplin meritată este acordarea titlului de Cetățean de onoare al comunei Subcetate, împreună cu distinsa profesoară Doina Dobrean, neobosită și vrednică cercetătoare a istoriei și culturii tradiționale locale, prin Asociația Culturală „Dobreanu”.
Prezenta lucrare, editată împreună cu prestigioasa Editură „Vatra Veche”, din Tg. Mureș, înființată și magistral gestionată de eruditul scriitor și om de cultură Nicolae Băciuț, este un nou argument al acestor durabile relații. Volumul dedicat scriitorului Dumitru Hurubă întregește galeria personalităților cuprinse în această „enciclopedie a unor oameni care fac cinste Neamului Românesc”, reprezentând un omagiu, dar și un „semn de profund respect și sinceră recunoștință” față de cărturarul și omul de spirit românesc, Dumitru Hurubă. Îi dorim prolificului scriitor Dumitru Hurubă, putere și sănătate de a continua, încă mulți ani, pe calea pe care a urmat-o întreaga viață, cu atâta har, pricepere și dăruire, împreună cu distinsa sa colaboratoare, profesoara Doina Bălțat, coordonatorul tuturor proiectelor editoriale ale scriitorului Dumitru Hurubă, inclusiv al prezentului volum.
Dumitru Hurubă, cărturar și om de spirit
Astăzi, 24 octombrie 2024, începând cu ora 17:00, în Sala de Conferințe a Parcului de Afaceri din Simeria, biblioteca noastră, cu sprijinul Consiliului Judeţean Hunedoara şi în parteneriat cu Liceul Tehnologic de Transport Feroviar „Anghel Saligny” Simeria și Centrul Cultural și de Creație al Orașului Simeria a organizat un eveniment deosebit de emoţionant intitulat „Dumitru Hurubă, cărturar și om de spirit”. Alături de prieteni, cunoscuţi sau conlocuitori simerieni care i-au îngrăgit opera, am sărbătorit cei 80 de ani de viaţă ai cunoscutului şi apreciatului scriitor Dumitru Hurubă. La ceas aniversar îi mulţumim şi îl felicităm pentru frumoasa carieră şi pentru opera pe care a scris-o în cei peste 50 de ani de activitate literară. Momentul a fost moderat de domnul Constantin Stancu, binecunoscut scriitor. La finalul manifestării am avut bucuria de-a asculta celebre piese interpretate de Corala „Sargeția”, condusă de dirijorul Adrian Vinars. A fost frumos! A fost emoţionant! Le mulţumim tuturor celor prezenţi şi îi urăm încă o dată un sincer „La mulţi ani” şi multă, multă sănătate domnului Dumitru Hurubă!
Eveniment omagial pentru scriitorul hunedorean
https://www.youtube.com/watch?v=loB0M0uJLhQ
https://www.youtube.com/watch?v=loB0M0uJLhQ
La eveniment au participat scriitori, oameni de cultură, iubitori de literatură...
Dumitru Hurubă, sărbătorit de „Vatra veche”
Dumitru Hurubă - 80, de Denisa Toma/23
Scriitor din Subcetate, pentru Cetate, de Ioan Lăcătușu/24
Personaj și autor, de Nicolae Băciuț/25
Dumitru Hurubă – la aniversare, de Doina Bălțat/26
D.H. – OMUL, PRIETENUL…
prof. Doina BĂLȚAT,
membru al UZPR
Dumitru Hurubă avea o legătură spirituală constantă cu Parcul Dendrologic din Simeria, înainte cu mult de a-l întâlni eu. Nu a fost de mirare că și-a dorit să locuiască în apropierea acestuia, iar poeziile sale care fac deseori referiri concrete la Parc, lasă să se întrevadă o poveste pe care doar ne-o putem imagina cam astfel:
„Demult, într-o primăvară anume, au venit păsările cu cântările lor gălăgioase să populeze parcul, iar D.H. s-a așezat la măsuța lui de sub teiul abia dat în floare. A apărut de pe o potecuță și i s-a așezat alături „Muza”… Glasurile păsărilor s-au încrucișat în văzduh cu șoaptele lor înțelese sau neînțelese, stârnind și azi în tării, unde norii și păsările zboară la fel ca odinioară, aripi în vânt și în timp. Iubirea lor? A fost una împărtășită, însă fără un final fericit, cu toate acestea lăsând în sufletul singuraticului visător un imens curcubeu. D.H. încă mai rătăcește în răstimpuri pe alei misterioase, lăsând cu câțiva pași în urmă o părticică de inimă și o poveste neterminată… Parcul însă le vede și le aude pe toate. Lacul lui poartă în oglinda tulburată de nuferi imaginea celor doi, iar clipocitul încet al pârâiașului dintre lacuri le îngână la nesfârșit cuvintele.”
Indiferent de motive, de consecințe, de ce a făcut ori nu a făcut cu trecutul, destinația a fost și va fi mereu o posibilitate infinită de a cunoaște, a înțelege și a contempla umanitatea în toată diversitatea sa. Jocul cu trecutul îl mai poartă spre tărâmuri de poveste, o poveste care este chiar a lui, o poveste pe care e păcat să nu o investigheze și să o retrăiască. În îmbrățișarea tainică a Timpului, amintiri copleșitoare îl leagă încă prin fire de lumină de aceea lângă care s-a regăsit cândva în bătăile unei singure inimi, pline de iubire și recunoștință. De aceea Parcul a devenit Catedrala în care s-au întâlnit și și-au unit sufletele. O pagină îndoită din cartea propriei vieți, la care revine frecvent, acceptând că marile pasiuni sunt solitare, o pagină pe care au curs duioase cuvinte, îngenuncheate de un destin nedrept. Acesta ni se arată a fi omul Dumitru Hurubă, poetul liric, mereu discret cu viața sentimentală.
Sunt pe lumea asta oameni care există parcă pentru noi, în momentele în care avem nevoie de ei. Nu atât scriitorul, cât omul Dumitru Hurubă a fost cel care mi-a oferit, în stilul atât de caracteristic, pieziș și nu de-a dreptul – tocmai ca orgoliul meu să nu se simtă jignit – întâiul sprijin în formarea mea ca viitor absolvent de master… Era suficient să spun că am de făcut un eseu pe o temă anume, dar nu îmi permite timpul, iar a doua zi să îl primesc pe e-mail gata făcut. Am descoperit la acesta și pledoaria care îmbină stilul academic cu umorul, poate și cu cel a vorbi „pe dedesubt”, punându-mi la încercare puterea de a delimita vorba serioasă de cuvintele ușor mucalite, atunci când îmi explica telefonic anumite teme care-mi puteau fi subiecte de examen. Acest amestec avea rostul de a face pentru mine subiectele mai agreabile, dintr-un curs oarecare pe care îl consideram arid, ori să îmi alunge tensiunea de dinaintea vreunui examen. Da, mă auzea, mă vedea, puteam să am un sfătuitor la greu și am beneficiat de acest tip de ajutor de câte ori s-a putut. Sunt oameni care încearcă să netezească vieți. Să așeze în calea vieții altora pietre pe care aceștia să se înalțe. Dumitru Hurubă a fost, pentru mine, un astfel de om.
Dincolo de eleganța discursului, mi-l amintesc ca exemplu de omenie, de bun-simț, de aplecare către ceilalți. Amabil cu toată lumea, își găsea mereu timp să participe la lansările de carte ale confraților, iar la rugămintea acestora accepta cu ușurință să le și prezinte volumele, fie verbal – la întâlnirile cu cititorii, fie în diverse publicații. Și da, am verificat prin vechi documente, descoperind astfel că Dumitru Hurubă a fost primul care a scris despre scriitorii județului Hunedoara…
Ascultam fascinată poveștile lui de viață, pentru că era un neîntrecut povestitor, dezvelindu-și sufletul ca un copil, văzând în asta puritatea omului care nu minte, care are și el dezamăgiri, neîmpliniri, dureri personale. Da, îi era suficient să fie sincer și să facă binele din umbră, tăcut și banal de simplu, răbdător și stăpân pe sine. Nu se comporta cu aroganță, nu aștepta mulțumiri ori aplauze, nu cerșea nici admirație. Refuza de fiecare dată vorbăria fără sens și bârfa, necomplotând și nici devenind părtaș la intrigi. Nu ura și nici nu invidia, iar dacă era ofensat în vreun fel, răspunsul se afla în vreun text literar – mă refer la textele satirico-umoristice – căci, indiferent de genul literar abordat, Dumitru Hurubă a reușit să stăpânească cu măiestrie limbajul, transformând cuvintele în instrumente de expresie puternice. Da, m-a impresionat acea cultură generală solidă, acea inteligență nativă pe care le valorifica doar la masa de scris, nedorind să creeze aparențe, să iasă în vreun fel din anonimat.
S-a legat așadar un soi de prietenie cu acesta, bazată pe înțelegere, reciprocitate, și care pare să fi funcționat: din 2008, deveanul Dumitru Hurubă a devenit simerian, parte a familiei mele. Vecin cu Parcul Dendrologic, în intimitatea Căsuței de creație care îi poartă numele, a semnat nu mai puțin de 65 de cărți, din totalul de 80. Se pare că „Muza îi venea tropotind din Parc”, să-l citez pe un prieten al omagiatului, dl. Cheșuț Cristian.
A răspuns favorabil în mod repetat și la invitațiile noastre, ale cadrelor didactice de la Colegiul Tehnic de Transport Feroviar „Anghel Saligny” din Simeria, participând la întâlniri cu elevii și profesorii pe teme literare, abordând în special literatura umoristică, spre deliciul celor prezenți, lăsând în sufletul lor o mare de amintiri. În mod neașteptat pentru el, ca o surpriză binemeritată, autoritățile locale au decis să îi acorde titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Simeria, oferit chiar de doamna profesor INTOTERO NATALIA, deputat (vezi foto).
Privind în urmă și coroborând cu discuțiile de la începuturi, m-am convins că nu a contat pentru el decât apropierea de Parcul Dendrologic, cu toate implicațiile sufletești ale acestuia. Că am fost eu ori familia mea pe aproape în acel moment când a decis mutarea în Simeria, a fost doar o întâmplare ce ține strict de destin. Cred că în viața fiecăruia dintre noi vin oameni care ne dau o direcție. De existența cărora se leagă evoluția ulterioară a unor evenimente sau destine. Aș putea afirma că Dumitru Hurubă a fost acolo când trebuia, pentru foarte mulți dintre noi. Cu siguranță că este, așa cum s-a afirmat printr-o sintagmă, „creator de identități” căci a modelat oameni, a lăsat în urmă o colecție impresionantă de cărți muncite ani buni, iar latura lor formativ-educativă nu este de neglijat. Rar am văzut atâta acribie în modul în care-și pregătea scrierile, atâta meticulozitate în a cerceta sursele pentru a spune adevărul, fie atunci când se adresa unui public la o lansare de carte ori la vreo întâlnire cu cititorii, fie când pregătea o carte. A făcut din Literatura română, pe care a cinstit-o întru totul, o știință exactă. În ce sens? Nimic nu trebuia să fie spus altfel decât ca la carte. Cu lux de amănunte și întru adevăr. Un scriitor de excepție, venit pe lume parcă pentru a-și onora profesia.
Acum, la ceas aniversar, îi doresc să se bucure de reușitele sale pe tărâm literar, să fie mereu ocrotit de Dumnezeu, inspirat de Muză și înconjurat doar de prieteni sinceri!
Urări de bine, gânduri de prețuire și îmbrățișări dragi din partea întregii familii BĂLȚAT: Patricia-Maria și Alin-Ciprian; Doina și Ioan-Mircea!
💢
Pagini omagiale dedicate scriitorului
Dumitru Hurubă
apar și în revistele:
CADRAN. JURAL MUREȘEAN, an VI, nr. 9-10 (59-60), sept.-oct., 2024, pp. 41-46
BANCHETUL. Revista Fundației Culturale „I.D. Sărbu”, Petroșani,an IX, nr. 106-107-108 (oct., nov.,dec), 2024, pp. 87-88, 218-219
DE ZIUA MEA26 Oct. 2024
Ai mei, probabil puşi pe glume,Avură, cred, un gând cam hâtru,Atunci când am venit pe lumeSă-mi pună numele Dumitru;
Dumitru – nume de… Sâmedru,Dar, mai pe şest, nume de slugă…Să fiu urmaș de al lui FedruȘi-ades cu mintea cam zvârlugă;
Au „stors” un păhărel de ţuică,Urându-mi: „-Viaţă fără crize!”În timp ce eu, într-o şcătuică,Urlam… Sau făceam vocalize?
Şi am crescut – trecură anii,Iar soarta, tot mai ipocrită,Îmi de-te cu pipeta banii,Şi dragoste nemărginită…
Iubeam de… să-mi sacrific viaţa –Riscând un dolce far niente,Iar când era subţire aţa,O înnodam cu sentimente;
Am investit fără să-mi peseÎn multele ce n-aveau rostul.Am dăruit iubiri pe-aleseŞi m-am trezit că eram… prostul;
Avui căderi spectaculoaseŞi alte, alte începuturi…Deja tristeţile… mănoase,Mă agresau ca nişte cnuturi;
Târziu, am cunoscut o fată –Conform cu legile naturii –Când soarta îmi era… plecată,Ori mai spre roz în cerul gurii!…
Şi ne-am iubit cu fata astaO primăvară rotunjită,Apoi, sosi, normal, năpastaŞi-aflai că fata se mărită…
Atunci, să fi gândit la moarte?Să-mi fi făcut din viaţă vaier?_I-am dat iubirii iarăşi parte,Continuând să fiu un fraier;
O, sigur că avui serviciu,Pe care îl uram cu sete,Căci zilele-mi erau supliciu,Iar unii-alţii, marionete…
…Avui în viaţă multe rele,Iar bune – rare şi cam scurte!Speranţe? Multe, dar rebele –O, da: aveam o plină curte;
…Şi iată că trecură anii –Sunt un bătrân cu experienţă:M-au ocolit cu grijă banii,Dar sunt fixat la redevenţă!
Am fost iubit fără condiţii,De-o prea misterioasă doamnă,Cu care-avurăm premoniţii,Şi, cam eram intraţi în Toamnă!
Era frumoasă şi gentilă,Şi-avea chiar viză pentru State!Doar că era… hartelofilăŞi-mi producea dureri de… spate;
…Pe scurt: am adunat de toate,Deşi cu Soarta-avui doar certuri…Dar o jignesc de nu se poateCă, fericiri, avui doar sferturi;
Și, uite-așa, trecură anii,Și vârsta mea octogenarăMă-nscrie între mohicanii,Cei pregătiții să… dispară!
Eu? Nu! Aștept să vină veacul,S-aniversez la ani o sută,Că nu-i atât de negru DraculSă-mi ia viața drept valută!Simeria, 27 Oct. 2024
💢
Mulțumesc, Domnule DUMITRU HURUBĂ, pentru cele două volume ale cărții omagiale „Scriitorul Dumitru Hurubă la 80 de ani”, din colecția Centrului European de Studii Covasna - Harghita PROFESIONIȘTII NOȘTRI 41, carte care ilustrează, în chintesență, întreaga operă literară a Domniei Voastre.
Dăruită mie, cartea se întoarce la obârșie: comuna Subcetate din județul Harghita. Așa cum Dumneavoastră afirmați că sunteți fălos că sunteți varvigean (originar din Subcetate), și noi vă simțim ca fiind de-al nostru, ne mândrim cu Dumeavoastră și vă prețuim.
Vă felicităm, prieten drag, la sărbătorirea celor 80 de ani de viață, pentru prodigioasa operă literară care v-a consacrat drept unul dintre umoriștii români cei mai apreciați.
Cu respet și statornică prietenie,
Doina Dobreanu
