Convorbiri la Subcetate cu IULIA MUREŞAN, asistent medical

 

Text publicat în cartea 

LA OBÂRȘIE, LA IZVOR... CONVORBIRI LA SUBCETATE, vol. 1, 2013, Editura Cezara-Codruța Marica, Târgu-Mureș, 

Autori: DOINA DOBREANU, VASILE DOBREANU

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2013/06/la-obarsie-la-izvor-convorbiri-la.html

 Doina Dobreanu: Dragă Iulia, iată-ne pe prispa casei tale părinteşti din satul Călnaci! Ce amintiri fugare retrăieşti privind în jur?

Iulia Mureşan (n. 1954, sat Călnaci; domiciliul: Braşov): Când privesc peste Dosul lui Leucă, altădată acoperit de o falnică pădure, acum defrişată în totalitate, văd culmea teşită a dealului, în toată splendoarea ei, cu ierburi întinse, presărate pe ici-acolo cu pâlcuri de pomi fructiferi. Doar pomii au mai rămas din cătunul de altădată, cu gospodării resfirate pe acest platou de pe vârful dealului, numit Şeştină. Acolo, pe Şeştină, mi-am petrecut primii ani ai copilăriei mele! De aceea, când privesc dealul, atât de plin de viaţă altădată, acum pleşuv şi pustiu, retrăiesc nostalgia unui vis frumos. 

Doina Dobreanu: Eu cred că nu eşti doar nostalgică, ci chiar simţi uneori impulsul întoarcerii în acel loc…

Iulia Mureşan : Da, în luna mai, când am venit acasă, am urcat dealul… Ciripitul păsărilor, mirosul câmpului presărat cu flori de primăvară, zumzetul insectelor de tot felul, mângâierea vântului şi a razelor de soare erau neschimbate. Şi ce panorame monumentale încântă privirea în cele patru zări!

    Pe câmpul întins, acoperit de ierburi sălbatice, încerc să desenez din amintire gospodăriile de altădată, legate între ele prin cărări sau drumuri de pământ bătute ce comunicau cu celelalte părţi ale comunei. Acolo, pe colină, soarele răsare mai devreme decât jos, în vale… Vara, la răsăritul soarelui, cosaşii erau de mult în brazdă. Parcă aud scrâşnetul gresiei pe coasă şi fâşâitul ierbii căzând sub ascuţişul lamei, şoapte aduse de vânt, crâmpeie din cântecele ciobanilor cântate la fluier, lătratul câinilor, ca şi tălăngile de la stânile resfirate pe dealurile din vecinătate.

Vedere spre Valea Călnaciului

Doina Dobreanu: Dintre fiinţele apropiate în acea primă perioadă din viaţa ta, trăită pe Şeştină, pe care o ai acum în ochii minţii?

Iulia Mureşan : Amintindu-mi de acea armonie a omului cu natura pe care am perceput-o încă în primii ani de viaţă pe Şeştină, parcă-mi aud numele strigat cu atâta iubire de glasul blând al bunicii… În grija ei rămâneam când părinţii plecau la muncile câmpului. Bunica din partea tatălui era o femeie înaltă, o ţărancă frumoasă şi mereu îngrijit îmbrăcată în portul tradiţional din zona noastră, mereu cu cămaşa imaculată. Avea şi sufletul la fel de curat şi, în plus, se spunea că era înzestrată cu o inteligenţă uimitoare. I se spunea Todorica lui George a lui Purdi.

Doina Dobreanu:  Dacă tot ai amintit de porecla unei familii din Subcetate, cred că şi bunicul tău, George al lui Purdi, descindea din familia lui Grigore Mureşan (zis al lui Purdi), care trăia pe Şeştină, în urmă cu aproape două sute de ani. Om vrednic a fost acel Grigore Mureşan! Ştiu de la bunicul meu. Spun asta pentru că în acea vreme nu era simplu pentru o familie de ţărani trăitori pe un vârf de deal, pe Şeştină, să susţină pe unul din fii la şcolile Blajului. Nicolae Mureşan (1849-1920), fiul lui Grigore Mureşan, a funcţionat mai întâi ca învăţător la Bilbor, apoi a fost hirotonit şi numit preot la Turia. 

    Un nepot al lui Grigore Mureşan de pe Şeştină, Dumitru I. Mureşan, născut în 1875, a fost şi el hirotonit preot la Blaj, în 1899, şi a funcţionat în localitatea Chechiş. Din cele două familii de preoţi, cu rădăcinile pe Şeştină, la Subcetate, familia lui Nicolae şi cea a lui Dumitru Mureşan, s-a format o pleiadă de intelectuali ardeleni remarcabili.

Iulia Mureşan : Adevărat. Este vorba de profesori, doctori, învăţători, judecători, preoţi, funcţionari, apreciaţi în ţară şi în străinătate. Am avut fericirea să-i cunosc pe unii dintre ei, am petrecut împreună momente de bucurie spirituală.

Doina Dobreanu: Ai amintit de frumoasele costume ţărăneşti de sărbătoare pe care le îmbrăca bunica ta…

Iulia Mureşan : Şi nu numai bunica mea. Mi-amintesc cum în fiecare zi de sărbătoare, chiar de dimineaţă, locuitorii din Saştiu, frumos îmbrăcaţi în portul tradiţional, se îndreptau spre biserica din centrul comunei. Era ca la o paradă a costumelor populare.

Bunica Maria Țepeluș, mama, tata, bunica Teodora Mureșan

Iulia și prietena ei Ana Rusu

Doina Dobreanu: Am găsit nu de mult o superbă descriere a portului popular din zona noastră, făcută în urmă cu o sută de ani de A. Lupeanu în revista „Cosinzeana”, ce apărea la Orăştie (13 iulie 1913):

„Într-adevăr, acest port (de Corbu, Bilbor şi Tulgheş) este mai frumos ca cel de la Sălişte, face corpul mai svelt, mai mlădios. E de-o gingăşie şi poetică sălbăticie. Ceea ce croitorii Parisului s-au nizuit să ajungă cu toaletele strânse şi strâmte ale damelor de astăzi, femeia română de la poalele Ceahlăului a avut de sute de ani, cu mai multă delicateţă şi cu mai discretă şi mai cuviincioasă cochetărie.

    Vedem minunate cămăşi „cu lăcrit”, cari ar putea să împodobească trupuri de împărătese în clipele lor de încoronare.  Şi brâneţe şi fote, cari pot face mândria oricărui muzeu de artă din apus. Comori adevărate.” 

Portul la 1900 (Maria Pop)

Portul la 1920

Portul la 1942 (Iulia Dandu)

Portul la 1988 (Manuela Hanga și Aurica Dobrean)

Iulia Mureşan : Regret că toate piesele de port popular rămase de la bunica, de o frumuseţe aparte, piese pe care le-am păstrat cu atâta drag foarte mulţi ani, nu mai sunt…

Doina Dobreanu:  … în afară de cămaşa dăruită pentru colecţia mea, „Casa cu amintiri”, şi pentru care îţi mulţumesc.

Dintre vecinii voştri de pe Şeştină, care îţi revin acum în minte?

Iulia Mureşan : Aici locuia Mitru Lungului, unul dintre cei mai înstăriţi ţărani din comună. Era mai şugubăţ de felul lui, însă era foarte corect şi muncitor, cum de altfel erau şi ceilalţi locuitori ai cătunului. Pe vremea aceea, cred, nici o casă nu se încuia de teama hoţilor.

Doina Dobreanu: Era suficient să pui mătura în faţa uşei când plecai de acasă, aşa se spune…

Iulia Mureşan : Îmi amintesc şi de cea mai numeroasă familie din cătun, cea a lui Dumitru Baciu. Băieţii lui erau foarte dibaci în a pregăti scânciobul, la care ne adunam toţi copiii de pe Şeştină şi din apropiere. Scrânciobul era distracţia îndelung aşteptată pentru zilele de Paşte. În restul timpului, ne jucam de-a v-aţi ascunselea şi cu mingea…

Tineri de pe Șeștină: Ioan Mureșan și Ana Hurubă

Doina Dobreanu: Mi-ai vorbit despre cum începeau zilele de sărbătoare, când toate drumurile sătenilor duceau la biserică. Cum îşi petreceau timpul aceştia după liturghie?

Iulia Mureşan : În vremurile de câşlegi, între posturi, mai zăboveau prin sat, la „joc”. Era un bun prilej de distracţie pentru cei tineri, dar şi pentru cei mai în vârstă care stăteau pe margine, ocazie de a se sfătui. Doar spre seară se întorceau toţi pe la casele lor, reluând treburile din gospodărie şi pregătindu-se pentru o nouă zi de muncă la câmp. Pe Şeştină era mare forfotă în fiecare seară când animalele mari erau duse la apă, fie, prin pădure, la Pârâul Călnaci, fie la Fântâna Ţapului, cu cumpănă şi cu jgheaburi. În liniştea serii, tălăngile vitelor se auzeau până departe. Apoi o linişte adâncă se aşternea peste cătun, şi, pe rând, lămpile cu gaz din fiecare casă se stingeau, până ce întunericul punea stăpânire pretutindeni.

    Nimic din ce era cândva pe Şeştină nu mai este. Locul este acum pustiu. Unii au părăsit acest loc din cauza lipsei de apă potabilă. Cei tineri s-au statornicit în alte părţi ale comunei sau mult mai departe. Cei vârstnici au plecat la cele veşnice. Numai natura a rămas aceeaşi. Şi nostalgia celor care cândva au locuit în acest minunat colţ de rai.

Doina Dobreanu:  Amintiri frumoase din primii ani de viaţă din cătunul de pe Şeştină! Părinţii tăi au construit apoi casa aceasta şi au întemeiat gospodărie aici, în acest loc la fel de minunat. Vorbeşte-mi, te rog, despre familia ta, despre învăţătoarea ta, dar şi despre prietenii din copilărie.

Iulia Mureşan : Părinţi au luat decizia de a se muta în vale, din cauza cauza lipsei de apă. Aici, sub pădure, sunt multe izvoare care îşi adună apele în cele două pâraie, afluenţi ai Călnaciului. Gospodăria noastră se învecina cu şcoala şi cu casa bunicii.

    Şcoala din Călnaci era o şcoală mică, cu elevi puţini, proveniţi din familiile acestui cătun. Toţi erau prietenii mei. Noi, copiii, ne petreceam timpul acasă şi la şcoală, dar în vacanţa de vară eram aproape mereu pe Dosul lui Leucă, cu vitele la păscut.

    Îmi amintesc cu plăcere de prietenele mele din copilărie, Doina Gheţie şi Cheţa Urzică, dar la jocurile pe care le organizam în apropierea pădurii erau nelipsiţi fraţii şi surorile lor, ca şi alţi copii din vecinătate.

    Îmi amintesc cu drag de această perioadă în care doamna învăţătoare Lucreţia Stan ne-a învăţat scrisul, cititul, socotitul la şcoala din Călnaci. Cu blândeţe, cu răbdare, cu iubire şi dibăcie, dar şi cu severitate la nevoie, învăţătoarea noastră a reuşit să ne trezească interesul pentru învăţare şi să ne conducă în universul cărţilor. De multe ori ne jucam de-a învăţătoarea, împreună cu Doina şi Cheţa, învăţătoarea fiind singurul model de profesie cunoscut de noi atunci. Prietenele mele, în prezent profesoare de matematică, au transformat visul acela din copilărie în frumoase cariere didactice.

Doina Dobreanu: Ai plecat din Călnaci… Care a fost parcursul tău şcolar şi profesional?

Iulia Mureşan : Am continuat să învăţ în centrul comunei, unde am absolvit şi liceul. Aici şi atunci am trăit alături de persoane importante pentru mine, devenind modele de viaţă: părinţii mei care erau foarte muncitori şi se purtau corect cu toată lumea, apoi dascălii mei, de la care am învăţat multe lucruri bune şi folositoare.

    Eu m-am orientat spre domeniul sănătăţii. Ca asistent sanitar, am avut şansa să revin în comuna natală şi să fiu alături de mama mea, mulţi ani văduvă, până în ultimele clipe de viaţă.

1977 - În montajul literar-muzical

al Căminului Cultural din Subcetate

1980 -În Garda patriotică

Doina Dobreanu: Acum trăieşti în Braşov, dar nu eziţi să te întorci când e posibil la casa părintească din Călnaci, la fel de primitoare ca în vremea în care te aştepta mama ta în prag. Cred că există multe „voci” care te cheamă „acasă”…

Iulia Mureşan : Subcetate este locul copilăriei, adolescenţei şi tinereţii mele, cu atâtea amintiri de neuitat. La dispensarul medical din Subcetate, de unde păstrez multe amintiri plăcute, am profesat timp de 25 de ani împreună cu dr. Eleonora Moldovan şi as. Valeria Ilyeş. La Subcetate, mă aşteaptă cu drag sora mea, Valonia, multe neamuri: unchi şi mătuşe, veri şi verişoare, dar şi mulţi prieteni.

Doina Dobreanu: Te regăseşti doar în domeniul tău de activitate?

Iulia Mureşan : Nu. Sunt o fire pasionată de cunoaştere. Îmi place să citesc, să fac drumeţii şi excursii în ţară şi în străinătate.

Doina Dobreanu: Crezul tău în viaţă?

Iulia Mureşan : Mi-a plăcut întotdeauna să săvârşesc fapte bune, în limita posibilităţilor şi a priceperii mele, iar atunci când nu am putut ajuta pe cineva, rău nu am făcut.

2012, La casa părintească din Subcetate - Călnaci

Surorile VALONIA și IULIA

https://viatalasubcetate.blogspot.com/2023/02/in-honorem-alexandru-manole-rusu-21-feb.html

https://viatalasubcetate.blogspot.com/2016/08/falos-ca-sunt-varvigean-dumitru-huruba.html

https://viatalasubcetate.blogspot.com/2022/01/profesor-lucretia-checec-n-urzica.html

---