Moto:
„Fideli
dăruirii întru neam şi fiinţă, dascălii au fost tocmai ce li s-a cerut să fie:
coloană dreaptă în vremuri tulburi şi agitate, demnitate neîmpilată, moştenită
de la părinţi, moşi şi strămoşi. Unii au coborât să ţină ţara pe piepturile şi
oasele lor. Ceilalţi, trăitori, duc mai departe flacăra dăinuirii unui neam.
Dragoste creştinească faţă de aproapele nostru, ei sunt şi făclie întru
dăinuirea culturii. Ei sunt credinţă dusă până la sacrificiu. Ei sunt şi
respect faţă de înaintaşi. Ei sunt şi răspundere faţă de prezent. Totul, pentru
demnă înălţare şi dăinuire românească. Totul, ca să nu se risipească fiinţa
neamului.
Lor, întreg respectul nostru tutelar! (Lazăr Lădariu)
1. Școala din Subcetate - arc peste timp
(Prefața cărții „Liceul din Subcetate, la 50 de ani. I: 1955-1958; II: 1961-2011”, Coordonatori:
Prof. Vasile Dobreanu și Prof. Doina Dobreanu,
Editura F&F International S.R.L., Gheorgheni,
2011)
Sunt momente în care
trebuie să ne scrutăm retrospectiv existenţa fiindcă imaginea de ansamblu a
trecutului şi a prezentului este temelie pentru viitor. Anul 2011 este un
asemenea moment.
Se împlinesc în acest an
cincizeci de ani de existenţă neîntreruptă a liceului din Subcetate şi aproape
250 de ani de la organizarea învăţământului primar în această localitate. Faptul
că în 1765 exista deja o şcoală românească în Subcetate, condusă de dascălul
George, este o certitudine, care poate fi probată prin documente.
Importante însemnări despre organizarea învăţământului
în secolul al XIX-lea la
Subcetate ne-a lăsat Elie Câmpeanu, învăţător şi preot în
această localitate în perioada 1883-1889, bazându-se, în preocupările sale de a
scoate la lumină adevărul despre vechimea şi continuitatea românilor din
judeţele Mureş şi Ciuc, pe o documentaţie istorică şi arheologică riguroase şi
pe arhiva bisericească.
Din lucrarea sa monografică privind
istoria localităţii Subcetate aflăm şirul dascălilor şi al preoţilor care au
funcţionat la Subcetate
de-a lungul veacurilor al XVIII-lea şi al XIX-lea.
Îl menţionează pentru 1815 pe Andrei, fiul preotului Lazăr din Pipirig, cantor şi docente la Subcetate, în vremea când s-a ridicat aici o şcoală, probabil primul edificiu destinat
exclusiv învăţământului.
I-au succedat lui Andrei dascăli ardeleni: cantorul
şi docentele Filip, docentele Iacob, docentele Nicolae Grosisch (între 1835-1837) – „bun docente şi mare tipicar, care vorbea
germana, latina, maghiara, româna şi rusa” (Elie Câmpeanu); Grigore Hurubă, Ştefan Pop, Vasile Dobreanu,
Dumitru Urzică, Petru Popa de la Secula (1858-1860), Vasile Furnea (1861-1862),
Teodor Runcanu (1863-1866), Ioan Urzică (1867-1868), Mihail Hurubean (1869-1878), Ioan Păstoriu din Vaida (1878-1879), Vasile Lucaciu din Teuşu (1879-1882), Ioan Moga din Bobohalma (1882-1883), Elie Câmpeanu (1883-1884), Petru Gafton, primul învăţător
originar din Subcetate care a făcut aici carieră didactică (1884-1916, 1919-1921), Ioan-Emil Butnariu (1910-1912), Alexandru Lascu (1912-1916).
Până la primul război mondial, de educaţia şi de
instrucţia tuturor elevilor din şcoală se ocupa în general un singur învăţător.
Fluctuaţia mare de dascăli se explică prin lipsa
condiţiilor de desfăşurare a activităţii şcolare şi prin lipsa unei locuinţe
pentru cei care se ocupau de instruirea şi de educarea copiilor.
Sub administraţia preotului Petru
Dobrean (1853-1882), s-au pus bazele unei fundaţii bisericeşti şi ale unei fundaţii şcolare, s-a
construit un nou edificiu şcolar (1868-1876).
Pentru locuitorii din satele aparţinătoare
comunei Subcetate au fost construite şcoli în perioada interbelică: în 1925 în
satul Călnaci şi în 1930 în satul Filpea.
După 1918, când învăţământul a
cunoscut o înflorire fără precedent, s-a înfiripat un colectiv didactic,
avându-l în frunte pe învăţătorul Alexandru
Mândru (1916-1940).
Paulina Urzică, Laura
Urzică, Lucreţia Suciu, Andrei Cotfas, Gavrilă Urzică, tineri din Subcetate din generaţia interbelică,
s-au format ca învăţători la Şcoala Normală din Blaj, la fel ca şi predecesorii
lor, şi s-au întors să profeseze în localitatea natală, impunându-ne nouă,
celor care i-am cunoscut, sentimente de admiraţie şi recunoştinţă.
Încă în anul 1924 s-a pus problema construirii unei şcoli corespunzătoare în
centrul comunei Subcetate. A fost cumpărat în anii 1935-1936 intravilanul necesar construirii acestei noi şcoli, a fost realizat un plan pentru o şcoală
modernă în 1937, dar aprobarea lui s-a tergiversat. Problema
construcţiei şcolii se va relua abia în anii 1947-1949.
Împrejurările din perioada celui de-al Doilea
Război Mondial (1940-1944), i-au silit pe învăţătorii români să ia calea
pribegiei...
După război, s-a reorganizat începerea cursurilor primare la toate cele
şapte clase, inclusiv la şcolile din Călnaci şi Filpea. S-au întors pe rând
învăţătorii localnici: Lucreţia Ţifrea, Gavril Urzică, Andrei Cotfas,
Maria Cotfas, Laura Urzică, Paulina Suciu, acest colectiv didactic fiind
completat pe rând cu alţi tineri învăţători originali din Subcetate: Lucreţia
Ciubucă, Lucreţia Stan, Leontina Ilisan, Alexandrina Suciu.
În anul 1955 s-a inaugurat noul
edificiu şcolar cu care ne mândrim şi în prezent. Informaţiile despre
demersurile făcute în vremea aceea pentru edificarea unei noi şcoli în centrul
comunei şi despre derularea lucrărilor le avem de la domnii profesori Petru Cotfas, Gheorghe Laczko-Cotfas,
fiul merituosului dascăl Andrei Cotfas, Ioan Sandu, director al Şcolii din
Subcetate între anii 1953-1956.
Înfiinţată în anul 1955, Şcoala Medie Mixtă din Subcetate
a fost mutată, după numai trei ani, la Topliţa, dar o instituţie similară s-a reînfiinţat
în această aşezare rurală în anul 1961, un liceu care în acest an, 2011,
împlineşte 50 de ani de activitate neîntreruptă.
Şi astăzi, după o jumătate de secol, sârguinţa
celor care propagă aici ştiinţa cărţii se numeşte, ca şi odinioară, apostolat;
sârguinţa lor, vegheată parcă de duhul dascălilor care au oficiat între aceste
ziduri, pătrunşi de menirea lor, pe care şi-o onorau prin atitudinea, viaţa şi
ţinuta lor, este amplificată de strădania de a menţine această şcoală rurală
măcar pentru două motive: ca datorie de a continua o tradiţie şi ca necesitate pentru
ca şi cei care se nasc şi trăiesc la ţară să aibă acces la învăţătură.
Şcoala Medie Mixtă din Subcetate a pornit la drum
în 1955 cu dascăli locali, dar şi cu
profesori de specialitate repartizaţi cu acest prilej: Ioan Mureşan
(limba şi literatura română), Dumitru Dobrean (biologie), Ioan Fărcaş
(geografie), Toader Suciu (fizică şi matematică), Lidia Suciu (ştiinţe
naturale), Achim Săniuţă, inginer, Napoleon Părie, Liviu Morar, Alexandru şi
Rafila Conţiu, Elena Culea…
De-a lungul anilor, construcţiei şcolare terminate
în 1955 i s-au adăugat noi spaţii de învăţământ: opt săli de clasă, între
1965-1967; patru săli de clasă şi două ateliere şcolare, între 1976-1980. Au
fost amenajate pe rând, în funcţie de exigenţele planului de învăţământ,
ateliere de tâmplărie (pentru băieţi) şi de lucru de mână - cusături şi
ţesături (pentru fete), ateliere care au funcţionat între anii 1971- 1977.
O altă pleiadă de dascăli foarte bine pregătiţi şi
exigenţi a asigurat în aceşti ani calitatea procesului instructiv-educativ la Subcetate: Dan
Cremenciuc, Traian Ciociu, Gheorghe Laczko-Cotfas, Aurel şi Ioana Roman, Maria
Urzică/Ciobotea, Maria-Livia Bibu, Nicolae Becze, Marina Lazea, Petru şi Maria
Cotfas, Leontina Ilisan, Alexandrina Suciu, Lucreţia Stan, Carol Stoica, Valer
Vodă, Ştefan Popa, Emil Diţu, Maria Aitoneanu/Urzică, Maria Popa, Emilia Cotfas, maistru-instructor Petru Dobreanu,
maistru-instructor Lucreţia Ciubucă ş.a.
Liceul, real-umanist în perioada 1961- 1977, a fost reprofilat
începând cu anul şcolar 1977-1978 şi a devenit liceu industrial, cu profil de
mecanică, în cadrul căruia elevii treptei I învăţau meseria de lăcătuş mecanic,
iar în treapta a II-a se pregăteau pentru meseria de prelucrător prin aşchiere.
Ca urmare a hotărârii ministerelor de resort, cel
al Educaţiei şi Învăţământului şi cel al Industriei Constructoare de Maşini, la
1 aprilie 1979 s-a încheiat un protocol de separare a şcolii generale de liceu,
ceea ce presupunea împărţirea spaţiului şi a mijloacelor de învăţământ. Cele
două instituţii aveau să funcţioneze în continuare în aceeaşi clădire, cu acelaşi
colectiv didactic, dar fiecare cu administraţie proprie. După decembrie 1989
cele două şcoli s-au unificat devenind Grupul Şcolar „Miron Cristea”.
În anul 2002 am sărbătorit 40 de ani
de existenţă neîntreruptă a liceului din Subcetate, ca formă de civilizaţie şi
cultură, 40 de ani şi tot atâtea trepte săpate în timp şi în inima atâtor
generaţii de elevi care au găsit în această instituţie de învăţământ adevăraţi
dascăli. Aceştia, cu entuziasmul, cultura şi înţelepciunea lor au dat viaţă
şcolii din Subcetate şi au clădit caractere. Aniversarea a 40 de ani a liceului
din Subcetate a fost marcată prin placa de marmură aşezată în holul şcolii, cu
următoarele cuvintele gravate pe ea:
„VIVAT, CRESCAT, FLOREAT
Liceul din Subcetate, la aniversare: 1956-2002!
Recunoştinţă veşnică colectivului de dascăli şi harnicilor
locuitori ai comunei Subcetate
pentru strădania de a înălţa un locaş şcolar.
21 mai 2002”
Cu acel prilej, s-a publicat monografia liceului
din Subcetate, respectiv a şcolii din Subcetate, ale cărei începuturi se află la
mijlocul secolului al XVIII-lea. [1]
„Acum, la ceas aniversar – spunea în 2002 doamna Lucreţia
Ilisan -, nostalgia celor aproape 30 de ani, cât am lucrat la Liceul din Subcetate, în
calitate de contabil-şef, îmi dă o stare de linişte interioară: sunt convinsă
că toţi aceşti ani nu au trecut degeaba.
Am început greu, din punct de vedere material,
deoarece în afara celor zece săli de clasă, şcoala nu dispunea de o dotare
adecvată pentru învăţământul liceal. Lipsurile au fost însă suplinite cu succes
de colectivul didactic şi de personalul tehnic-administrativ inimos – cu o
medie de vârstă de 25 de ani –, bine pregătit profesional şi dornic de a face
totul cât mai bine posibil.
Timpul liber pe care îl aveam la dispoziţie îl
dedicam activităţilor cultural-artistice, care suplineau lipsa televiziunii şi
a computerelor de astăzi…
Strategia de desfăşurare a procesului de instrucţie
şi educaţie, aplicată de către directorul de atunci, profesorul Dan Cremenciuc,
a dat roade şi apogeul acestor ani de început a fost atins prin rezultatele
primelor patru promoţii de absolvenţi admişi în învăţământul superior.
Reuşitele au fost posibile graţie colectivului din liceu, care avea coeziunea
unei adevărate familii. Prezenţa profesorilor Traian Ciociu, Dan Cremenciuc,
Nicolae Becze, Emil Ţepeluş, Aurel Roman, Adrian Şuteu, Maria Ciobotea, Marina
Lazea a impus întregului colectiv al şcolii un comportament pe măsură.
Dovada este că actualul colectiv didactic, de a
cărui activitate depind destinele şcolii, este format din elevi de odinioară,
animaţi de elanul tineresc al mentorilor lor.”
În
ultimii cincizeci de ani au funcţionat la şcolile din Subcetate zeci de
profesori, învăţători, educatori, maiştri şi ingineri, personal didactic
auxiliar şi nedidactic. Alături de profesori din vechea generaţie, au venit specialişti
noi, dintre care unii s-au statornicit la Subcetate şi s-au împlinit profesional aici,
astăzi fiind pensionari sau în prag de pensionare: Ioan-Horia Dobrean-Urzică, Dumitru
Ţepeluş, Ana-Maria Iconomu, Sofia şi Ioan Cutlac, Elena Chintoan/ Cotfas, Victoria
Carazan/ Laczko-Cotfas, Doiniţa-Ana Dobrean, Rodica Rizea, Melania şi Marian
Dinu, Ileana Todor, Rafila Oană, Dorina Ţepeluş ş.a. An de an, colectivul
didactic a fost împrospătat cu cadre noi, care se străduiesc, din mers, să se
înscrie în tradiţia efervescentă a muncii responsabile şi a lucrului bine
făcut, trăindu-şi profesiunea la cote înalte: Vasile şi Daniela Dobrean, Ionela
şi Cristian Popa, Traian Muscă, Ilyes Elemer, Aurelia Deac, Keresztezs
Anna-Maria, Dan Cotfas, Ioan-Costel Sandu, Maria Şerban, Sanda Vodă, Viorica
Oană, Marius Urzică, Ana-Aurelia Rotaru, Daniela Tompea, Dorina Marc, Crina
Gabor, Adrian Lung, Claudia Ardelean ş.a.Este recunoscut faptul că şcolile din Subcetate au
avut mereu învăţători şi profesori exemplari, conştienţi că au de îndeplinit o
misiune nobilă prin activitatea didactică pe care o desfăşoară, fiindcă nimic
nu poate fi mai minunat şi fără egal în lume decât să modelezi sufletul unui
pui de om – creaţia şi semenul tău - , cel care-ţi continuă paşii, idealurile şi-ţi
asigură ţie şi omenirii nemurirea.
Cuvintele directorului
Colegiului Naţional „Octavian Goga” din Miercurea-Ciuc, domnul profesor Doru
Dobreanu, originar din Subcetate, sunt o mărturisire sinceră a recunoştinţei pe
care o poartă în suflet pentru oamenii şi dascălii satului său natal: „Aparţin
acestor locuri prin tot ceea ce sunt, purtând în mine credinţa şi simplitatea
oamenilor de aici, fiind o parte din sufletul lor. Le sunt dator pentru crezul
meu de a trăi şi gândi româneşte, pentru că m-au învăţat să lupt pentru ceea ce
sunt şi pentru ceea ce aş putea fi.
Dumnezeu să-i ocrotească
pe toţi cei care cu fapta, cu gândul şi cu sacrificiul lor au făcut ca acest
loc să dăinuiască peste veacuri”.
Profesor Doina
Dobreanu
2. Prima promoție de absolvenți ai Liceului din Subcetate,
la întâlnirea de 50 de ani
Onorată asistență,
stimați profesori,
stimați absolvenți ai Promoției 1964 –
1965,
dragi elevi!
Suntem
deosebit de onorați de revenirea, după 50 de ani de la absolvire a primei promoții
a liceului nostru, Promoția 1964 – 1965, împreună cu dascălii ei. Permiteți-ne
să le urăm cel mai călduros Bine ați revenit, stimați profesori! Bine ați
revenit, stimați absolvenți de acum 5 decenii, de acum o jumătate de veac!
Dragi elevi, stimați oaspeți, stimați actuali
dascăli, azi răspund „Prezent!” la strigarea catalogului absolvenții celei mai
valoroase dintre promoțiile noastre, care întrunește, iată doar peste câteva
zile, în 26 mai 2015, prerogativele Generației sau Promoției de aur. Îi
felicităm și-i aplaudăm!
În data de 26 mai 1965 au absolvit cursurile
Liceului din Subcetate 41 de elevi, cu 11 clase, îndrumați de un colectiv de 15
dascăli tineri și ei, inimoși, dornici de afirmare. Majoritatea dintre
absolvenții acestei promoții au urmat studiile superioare, 33 din 41, deci
peste 80%, iar ceilalți -studii postliceale, sanitare, tehnice și alte
specialități importante. În istoricul școlii noastre nu este o altă promoție
mai valoroasă ca cea de față! Astăzi, după o carieră strălucită, cei mai mulți
sunt la pensie.
Nu s-au
plâns că ar fi o generație de sacrificiu, deși au fost, ci au luat viața așa
cum le-a oferit-o societatea, orânduirea din aceea perioadă, vremurile din a
doua jumătate a veacului trecut. Au gândit, au creat și au muncit, arzând,
topindu-se și luminând pentru semeni, pentru societate, pentru neam, după
nevoie. Au primit puțin de la părinți, puțin de la dascăli, puțin de la societate
și au dat tot ce au avut mai bun pentru ocrotirea neamului, pentru
prosperitatea țării, pentru progresul societății în plan spiritual, economic,
cultural, artistic și chiar sportiv și politic. Cei mai mulți au împărțit
lumina științei, lumina cărții și învățătura cealaltă, sufletească, multor
generații de la catedră, inclusiv cea universitară. Unii au ocrotit sănătatea
populației, au slujit în apărare sau au lucrat în alte domenii ca specialiști
de înaltă calificare, oameni foarte importanți pentru societate. Elevii, dar și
copiii și nepoții celor de față sunt profesioniști deosebiți, căutați și
respectați pentru calitatea lor de specialiști și de oameni. Stimată doamnă
învățătoare Maria Popa, stimate domnule profesor și director Dumitru Țepeluș,
am fost onorați să fim colegi atâția ani în această școală. Vă mulțumim pentru
colaborare, Vă dorim sănătate să vă puteți bucura de cei dragi și de
realizările Dumneavoastră.Vă felicităm, distinși absolvenți! Vă felicităm,
distinși dascăli, pentru efortul depus
în slujba înnobilării resursei umane din societatea noastră.
Onorata asistență, generația aceasta n-a cunoscut
războiul, n-a fost chemată să-și verse sângele pe câmpul de onoare, totuși, a
fost angajată direct sau indirect în lupta nevăzută, uneori necunoscută, pentru
apărarea intereselor acestui neam și s-a achitat și se achită, în continuare,
cu cinste de această cauză nobilă.
Onorat auditoriu, în fața atâtor personalități
remarcabile, te întrebi care este cheia succesului. După așa strălucită experiență de viață, cei
mai mulți invocă munca, una tenace, sistematică, susținută de judecăți
realiste, decizii chibzuite, raționale, uneori inspirație, alteori intuiție
corectă, neratarea oportunităților și peste toate măcar un dram de noroc.Și pe
lângă atâtea calități individuale, nativ intelectuale și de caracter, au avut
parte de mai mult noroc decât generațiile din ultimii ani. Erau copii de la
țară, modești, dar dornici să-și depășească condiția, mândri și ambițioși,
neclintiți în hotărârile luate. Au fost susținuți total de către părinți și
autorități, la cât sprijin material își puteau permite familia și societatea în
acele vremuri. Lumea era în reconstrucție, în edificare, iar nevoia de
specialiști era ridicată. Orânduirea socială și ordinea politică erau favorabile
afirmării specialiștilor cu pregătire superioară, iar cei cu pregătire medie
își găseau și ei sigur un loc de muncă bine plătit. Erau garantate nu numai
locurile de muncă, unora li se asigurau și locuințele,era creat cadrul de
afirmare a tânărului specialist după pregătire, după importanța, după valoarea
activității desfășurate. Fără a face apologia orânduirii anterioare, trebuie să
recunoaștem că pentru cei mai mulți dintre dumnealor, pentru cei mai în vârstă
dintre noi, acele oportunități au fost decisive în alegerea parcursului în
viață, în alegerea carierei. Nu e mai puțin adevărat că în primele decenii de
ființare, elevii Școlii din Subcetate au beneficiat de un colectiv didactic
exemplar prin formație, prin devotament, prin responsabilitate, prin
conștiinciozitate, prin altruism și exigență – numai personalități demne de o
strălucită carieră universitară, dar care au decis să rămână în preuniversitar!
Toți - modele vii, reale, pentru
discipolii lor și pentru comunitate!
Am dori să subliniem un alt aspect, pe care ar
trebui să-l ia în considerare guvernanții și cei care răspund de calitatea
învățământului nostru actual și anume selecția, promovarea unei concurențe
reale în învățământ. Calitatea și performanța, atributele unui învățământ cu adevărat
valoros,performant, se pot obține cu elevii selectați succesiv. Absolvenții Generației
noastre de aur au fost selectați în trei faze: în urma examenului de admitere
la liceu, în urma examenului de maturitate și în urma admiterii la facultate.
Intrau și rămâneau numai cei cu adevărat valoroși, numai cei merituoși.
Înțelegeți că în facultate, în cei 5 ani, selecția se făcea la fiecare din cele
8 – 10 examene anuale și, în final, la examenul de licență. Dragi elevi de azi
ai Liceului „Miron Cristea” - Subcetate, aveți în fața voastră adevărați
învingători, adevărați campioni ai performanței, cei mai buni dintre cei foarte
buni. Să le urmăm exemplul! Au reușit să obțină doar prin eforturi proprii, cu
mijloace puține, cu resurse extrem de modeste, realizări cu totul și cu totul remarcabile.
Practic, toți au performat. Îi felicităm, îi admirăm și ne mândrim cu dumnealor
și cu dascălii dumnealor!
Stimați absolvenți ai Promoției de aur, Vă mulțumim
că ați transformat numele școlii noastre în renume, Vă mulțumim că ne-ați
onorat azi cu prezența și modelul de viață! Vă dorim sănătate deplină, o bătrânețe
blândă, cu multe bucurii și satisfacții.
Să dea Dumnezeu să dobândiți, la fel de impunători, de sănătoși, de frumoși la
suflet și la minte și aureola generației de platină!
Director adjunct, prof. Ioan CUTLAC
Profesorii prezenți:
Nicolae Becze, Petru Cotfas, Vasile Urzică, Carol Stoica, Csata Ambrozie, Laczko-Cotfas Gheorghe
Mesajul primarului comunei Subcetate, prof. Ioan Rizea
„Ne revedem la sfârșitul lunii mai, 1975!”
Cu această promisiune s-au despărțit absolvenții
primei promoții a Liceului din Subcetate, 1961-1965. Și-au respectat
promisiunea și au reînnoit-o din zece în zece ani. În această lună mai se
împlinesc 50 de ani de la avsolvire. În cuvântul prin care li se adresează din
partea conducerii actuale a școlii, directorul adjunct, profesor Ioan Cutlac,
îi numește „generația de aur” a liceului.
În replică, profesorul Aurel Dobrean, unul
dintre absolvenții acestei promoții, precizează că această generaație de aur
a avut parte și de o generație de
profesori de aur. Argumentele: au asigurat elevilor nu doar o pregătire de calitate,
ci și o educație pe măsură. Au fost exemple de moralitate. Cu mândrie vorbește
despre moralitatea colegilor de clasă care au traversat viața fără să fi avut
vreun litigiu.
„Profesorii
noștri ne-au fost alături la toate activitățile extracurriculare: după-mese
distractive dansante, sportive, excursii… Profesorul nostru-diriginte, Traian
Ciociu, profesor de limba română, era cu noi în sala de sport, ne-a inițiat în
volei, ne-a învățat jocurile populare din zonă și de pe Valea Someșului, de
unde era dumnealui originar. Cu echipa de dansuri populare am reprezentat
raionul Toplița la concursul artistic liceal la Târgu-Mureș. Devenind
profesori, i-am urmat exemplul, am devenit noi înșine instructori de dans
pentru elevii școlilor unde am activat, la Subcetate, Hodoșa, Sărmaș, Bilbor. Am
cultivat și am transmis pasiunea pentru dansul popular, dar și pentru volei.
Alți profesori ne-au stimulat curiozitatea cunoașterii, pasiunea pentru
cercetare. Colegul nostru Ioan Roșca, Dumnezeu să-l odihnească în pace!, a
ajuns un reputat profesor universitar de matematică de talie universală. Ne
mândrim cu el.”
Acestei generații de aur de profesori, menționează
profesorul Aurel Dobrean, i-au urmat alții și alții, absolvenți ai diferitelor
universități din țară, între care fii ai acestei comune, urmați de fiii lor,
încât „nu a fost un vid de profesionalism
la Subcetate, o comună cu tradiție care trebuie dusă mai departe.”
În urmă cu un an, l-am întrebat pe
profesorul Aurel Dobrean ce datorează
învățătorilor și profesorilor care i-au cultivat dragul și respectul față de
carte. Redau răspunsul sau sincer: [1]
„Dintre
mulții profesori pe care i-am avut la Subcetate, fiecare având contribuția sa
în dezvoltarea mea, aș zice că cei de matematică au avut rolul primordial, deși
am avut în fiecare din cei opt ani, gimnaziu și liceu tot atâția profesori. Cu
respect îmi aduc aminte de profesoara Rotaru din clasa a VII-a, tânără
absolventă de facultate, care a descoperit în mine înclinații spre acest obiect
de studiu, încurajându-mă să perseverez, apoi de profesorii Gheorghe Cotfas,
Vasile Urzică și, în ultimul an de liceu, de Adrian Șuteu.
Poate
facilitatea cu care am înțeles și învățat această disciplină școlară m-a
determinat să mă specializez în acest domeniu și apoi să predau matematica timp
de 49 de ani, continuând și după pensionare. De peste 15 ani colaborez,
împreună cu elevii mei, la „Revista de matematică” editată la Timișoara.
Un
rol important în formarea mea, cultivându-mi dorința de a învăța continuu, a
avut-o în primul rând directorul liceului din vremea școlarizării mele, prof.
Dan Cremenciuc. De la el am învățat cum să fii drept cu elevii, dar și exigent,
am învățat, și poate chiar l-am urmat în cei 20 de ani cât am fost director de
școală la Hodoșa și Sărmaș, cum trebuie să se comporte un conducător de
instituție cu colegii săi.
Impresionant
a fost și dirigintele meu din anii de liceu, profesorul de limba și literatura
română Traian Ciociu, care, prin expunerile sale cu o gestică teatrală, făcea
lecțiile foarte atractive.
Începând
din anul 1960, profesorii Constantin Criștiu, Dan Cremenciuc, Traian Ciociu au
fost promotorii jocului de volei în liceu, joc care de atunci și-a păstrat
tradiția, fiind practicat și astăzi de elevi și adulți în activitiți
extrașcolare.
De
la toți ceilalți profesori – Marina Lazea, Nicolae Becze, Aurel Roman, Livia
Bibu, Maria Urzică, Csata Ambrozie, Petru Cotfas, Andrei Cotfas, Timotei Ciorap
– am învățat că în fața elevilor trebuie să te prezinți bine pregătit și că
trebuie să te implici în viața elevilor, fiind împreună cu ei la activități
culturale, sportive, excursii și tabere. I-am respectat pe profesorii noștri și
ei ne-au respectat pe noi. Ne-au inițiat în tainele multor activități
artistice: cor, brigadă artistică, teatru, dansuri populare. Cu mulți dintre ei
am ajuns coleg de muncă, dar respectul reciproc s-a păstrat. Sper ca în anul
2015 să ne revedem cât mai mulți la cea de-a 50-a aniversare de la terminarea
liceului.”
Și iată, dorința profesorului Aurel
Dobrean s-a înfăptuit! Astăzi, 22 mai 2015, s-au întors la Liceul din Subcetate 20 din absolvenții
primei promoții.
Profesorul Dumitru Țepeluș i-a prezentat
celor prezenți pe colegii săi de clasă, le-a mulțumit acestora și profesorilor lor,
primarului comunei, directorilor, profesorilor și elevilor actuali ai liceului pentru
participarea la această întâlnire jubiliară.
3. Promoția anului 2015:
Promoția cu numărul 50 a Liceului din Subcetate
[1] Doina Dobreanu, Vasile
Dobreanu,La
obârșie, la izvor… Convorbiri la Subcetate, 2, Editura Cezara-Codruța Marica,
Târgu-Mureș, 2014, p. 84-85
[1] Doina Dobreanu, Vasile
Dobreanu, Liceul din Subcetate.
Prezentare monografică. 1956-1958, 1961-2002, Editura Scoruş, 2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu