Moto:
„La
obârşie, la izvor
nici o apă
nu se-ntoarce,
decât în
chip de nor.
La
obârşie, la izvor
nici un
drum nu se întoarce
decât în
chip de dor.
O, drum şi
ape, nor şi dor,
ce voi fi,
când m-oi întoarce
la
obârşie, la izvor?
fi-voi dor
atuncia? Fi-voi nor?”
Lucian Blaga, Cântecul obârşiei
1. Despre nevoia întoarcerii la
obârșie
Satul tradițional
era o entitate socială, a cărei existență curgea lin, în concordanță cu
ritmicitatea anotimpurilor, marcată de sărbătorile anului, de momentele
importante din viața fiecărui membru al colectivității – naștere, nuntă,
moarte…
Veni,
însă, o vreme în care omul de la țară fu silit să se îndepărteze de matricea
satului natal, să-și schimbe felul de viață, să se acomodeze noilor realități
impuse de mecanizarea agriculturii și de industrializare. Satul tradițional a
cunoscut radicale transformări. Cei din generația mea le-au cunoscut, le-au
trăit, le simt. Nimic nu mai e ca în urmă cu cincizeci de ani… Avem sentimentul
că ne aflăm între două lumi…
Mulți
dintre tinerii născuți la țară au devenit orășeni, dar ei, și nu numai ei, ci
și copiii lor, poartă ascunse în adâncul sufletului nostalgiile copilăriei petrecute
împreună cu părinții și bunicii în satul de obârșie. Câte amintiri! Câte repere
existențiale! Câte chemări ale rădăcinilor!
Suntem, la
origine, un popor de țărani. Toți ne simțim rădăcinile, mai apropiate sau mai
îndepărtate, înfipte în țărâna unui loc, toți ne simțim fiii unui anume sat. Cu
cât crește timpul în urma noastră, cu atât simțim mai acut chemarea străbunilor.
Fiii satului, oriunde s-ar afla, percep cu toate simțurile lor glasul
pământului natal, al obârșiei, glas care se cuibărește în sufletul celui plecat
sub formă de dor, dor de acasă. Dorul este un sentiment atât de complex,
definit simplu de români printr-un cuvânt intraductibil în alte limbi. La
obârşie, la izvor/ nici un drum nu se întoarce/ decât în chip de dor.
Cauza
dorului este neputința de a da uitării legătura noastră cu începuturile, cu
trezirea la viață, cu familia și rădăcinirile, cu primele lecții practice
despre iubire, prietenie, încredere, sinceritate, frumusețe, bine…
În acest context
s-au născut și sărbătorile, de mai mică sau mai mare amploare, organizate de
către comunitățile satelor, spre a-și aduna acasă, într-o zi anume, fiii
risipiți prin lume. Este un semn că nu uităm cine suntem, că nu vrem să uităm
semnele identității noastre. Este un semn de iubire, prețuire și respect pentru
neamul din care facem parte, pentru obârșia noastră.
2. Fiii satului nu vor să-și uite tradițiile și portul
Grație internetului, mass-mediei, cărților,
ne putem lesne informa despre felul în care se organizează întâlniri ale fiilor
satului pretutindeni în România.
În
capitolul „Pelerin la Poiana Stampei”, muzeograful și scriitorul Ioan Grămadă
din Câmpulung Moldovenesc relatează în cartea sa, „Pe meandrele vieții”, despre
onoarea de a fi invitat să participe la Festivalul Național „Flori de pe
Dorna”, organizat la Poiana Stampei, „unul din cele mai frumoase sate, Satul
Cultural al României” [1],
prilej cu care are loc și Întâlnirea Fiilor Satului. „Participă la
sărbătoare oameni născuți pe aceste meleaguri, stabiliți în alte localități din
țară sau peste hotare, personalități din conducerea județului și din diferite
domenii, foarte mulți locuitori ai comunei și numeroși turiști din țară și
străinătate.
Manifestarea
începe, de obiciei, cu liturghia de la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și
Gavril” din centrul comunei, cu oficierea simbolică a cununiilor de aur pentru
perechile ce au împlinit 50 de ani de la căsătorie, fiindu-le înmânate diplome și
daruri din partea Primăriei.
Are loc
apoi parada portului popular, din fața bisericii și până în parcul din centrul comunei,
cu călăreți și căruțe. Participă și membrii ansamblurilor folclorice și ale
formațiilor artistice care urmează să evolueze în cadrul festivalului, iar
artiștii și rapsozii populari se bucură de onoarea de a fi purtați în căruțele
frumos împodobite cu covoare țesute cu motive populare.
În fața
maiestuosului monument al eroilor, din granit, are loc ceremonia religioasă oficiată
de către un sobor de preoți și dedicată eroilor căzuți în Primul și Al doilea
Război Mondial, apoi fanfara intonează Imnul de Stat al României, Imnul
Eroilor...” [2]
De albumul
comunei Botoșana mă bucur grație generozității domnului Ioan Grămadă.[3]
Aflu din album despre importante evenimente organizate în această localitate în
fiecare an, devenite tradiționale: Festivalul „Dor Bucovinean”, Obiceiul de iarnă
„Căiuții din Botoșana” și „Balul Gospodarilor din Botoșana”. Sunt tot atâtea
prilejuri de adunare a fiilor satului „acasă”, în Botoșana. Cinste celor care
știu să-și aprecieze valorile, să le promoveze, să le perpetueze, să se
bucure de ele!
Nu de mult
timp, am avut onoarea să vorbesc cu unul din fiii satului nostru, doamna
învățătoare Iulia Dumitru (n. Hanga), statornicită în Rupea. [4]
Mi-a vorbit despre Balul portului popular, la Rupea. „Cu balul portului popular
se încheie Sărbătorile de iarnă, după 24 Ianuarie, mărturisea doamna Iulia.
Balul este organizat de ceata de flăcăi care, la Sărbătorile de iarnă,
îmbrăcați în straiele tradiționale, colindă tot orașul, vizând în special
casele unde există și fete. Sunt primiți în curte, unde colindă și dansează.
Fata este invitată mai întâi la joc, apoi la Balul portului popular. În seara respectivă
fetele se prezintă la petrecere cu mamele lor care aduc coșuri cu mâncare,
fiindcă la miezul nopții se întinde o masă mare. Când se termină masa, mamele
pleacă acasă, dar petrecerea continuă. La ultimul bal au participat 450 de
persoane, toți fiind îmbrăcați în port tradițional.” [5]
Desigur, Balul portului popular este un fericit prilej de reuniune a celor care
se simt legați prin obârșie de Rupea, un prilej de reîmprospătare a tradițiilor
și de cultivare a iubirii pentru portul popular.
3. Întâlniri ale fiilor satului, la Subcetate
Întâlnirile
fiilor satului diferă de la o localitate la alta… Comuna Subcetate este și ea o
localitate aparte. Este o localitate montană, situată în partea nordică a
Depresiunii Giurgeului, pe Valea Superioară a Mureșului, fiind străjuită de
jur-împrejur de crestele munților Gurghiu, Giurgeu și Călimani. Este o
localitate cu o vechime atestată de peste 300 de ani, dar al cărei nume – satul
de sub Cetate – ne trimite cu gândul le vremuri mult mai îndepărtate.
3.1.
Subcetate, o așezare românească cu specific patriarhal până la jumătatea
secolului al XX-lea, a devenit, printr-o împrejurare fericită, „satul cu
liceu”, în anul 1955 pentru trei ani, apoi din 1961 definitiv, ceea ce i-a
schimbat destinul. [6]
În 1965, a
plecat prima promoție de absolvenți ai Școlii Medii Mixte din Subcetate, cu
promisiunea de a se reîntoarce, la sfârșitul lunii mai, peste zece ani. Și-au
respectat promisiunea și și-au reînnoit-o la fiecare zece ani. Ce-i drept,
numărul celor aproape 40 de absolvenți și al profesorilor lor de atunci a
devenit tot mai mic. Anul acesta se vor întâlni, tot într-o zi de mai, a doua
zi de Rusalii, după 50 de ani… doar jumătate. Nu au uitat de unde au plecat.
Nici ei, nici cei care le-au urmat.
Din 1965,
în fiecare an a zburat de la liceul din Subcetate câte un stol… de absolvenți,
care au împânzit țara, apoi lumea. Școala, comunitatea se mândresc cu ei. Sunt
oameni de nădejde pretutindeni. La rândul lor, sunt mândri de obârșia lor, de
părinții și profesorii lor, de neamurile, prietenii și consătenii lor. Sunt 50
de ani de atunci… Satul mai rezistă. Până când?
Întâlnirile
absolvenților de liceu s-au înmulțit în timp. Pot fi de 10, 20, 30, 40, 50 de
ani.
1983-2013
1994-2014
Putem
considera fiecare asemenea întâlnire o sărbătoare a fiilor satului, nu doar o
sărbătoare a lor, ci a școlii, a familiilor lor, a comunității. De fiecare
dată, cei care revin la școală doresc să se întâlnească, în mod festiv, cu
actualii elevi și profesori ai școlii, fiindu-le alături și cei din familiile
lor care mai trăiesc în localitate. Este un moment marcat de puternice
emoții, perceput ca o adevărată sărbătoare.
În anul
2002, la sărbătorirea a 40 de ani de existență neîntreruptă a liceului din
Subcetate (1961-2002), s-au invitat la școală toate promoțiile liceului. A fost
o întâlnire reverberantă, fiindu-ne alături reprezentanți ai Inspectoratului
Școlar Județean, ai Primăriei și ai Bisericii din localitate, reporterul Marica
Valentin de la Radio Târgu-Mureș, jurnaliști. Toate activitățile organizate în
Săptămâna Școlii din acel an (19 –25 mai 2002) au fost consacrate memorabilei
întânirii aniversative: dezvelirea în holul principal al școlii a unei plăci de
marmură pe care sunt gravate cuvintele: „Vivat, crescat, floreat Liceul din
Subcetate, la aniversare (1956-2002)! Recunoştinţă veşnică colectivului de
dascăli şi harnicilor locuitori ai comunei Subcetate pentru strădania de a
înălţa un locaş şcolar. 21 mai 2002”, Expoziația de aranjamente florale,
Festivalul de teatru școlar, ediția I, Vernisajul expoziţiei de grafică Zorel
Suciu, Inaugurarea muzeului liceului, Balul majoratului, Întâlnire cu
scriitori, Spectacol de muzică și poezie, Lansarea monografiei școlii/ liceului
din Subcetate[7].
La
întâlnirea festivă a tuturor promoțiilor de liceeni, în prezența elevilor, cadrelor
didactice și cetățenilor comunei s-au rostit alocuțiuni emoționante, s-au
decernat diplome de excelență profesorilor care au slujit în acest liceu în cei
40 de ani.
Întâlnirile
după ani și ani ale absolvenților de liceu sunt emoționante. Ce răsplată mai
mare poate aștepta un profesor aflat la pensie, după 40 de ani de activitate la
catedră, decât o simplă invitație la o asemenea revedere? „Pentru că ne-ați
dăruit fiecăruia dintre noi câte o frântură din sufletul dumneavoastră, avem
deosebita onoare de a vă invita, să ne bucurăm din nou, după 30 de ani de la
absolvirea liceului. Vom fi bucuroși să ne fiți alături în această zi, vineri,
15 mai 2015, ora 11, 00, la Liceul „Miron Cristea” din Subcetate. Promoția
anului 1985 a Liceului Industrial Subcetate”
3.2.
Începând cu anul 1977, când avocatul Pavel Muscanu a organizat la Subcetate
prima întâlnire a celor originari în această comună și care împlineau în acel
an o vârstă rotundă, au devenit obișnuite asemenea revederi ale fiilor satului
care marchează 50 sau 60 de ani, născuți sau trăitori în Subcetate. Aceștia se
întâlnesc de dimineață, într-o zi de duminică, la Primărie, primesc
binecuvântarea preotului după ce participă la liturghia de la Biserica din localitate,
fac pomenirea celor morți, în special a celor din leatul lor, la monumentele
eroilor din cimitir, unde se depun și coroane de flori. De apreciat este că în
ultimii ani toți au simțit nevoia să îmbrace straiele străbune. Sărbătoarea lor
devine un moment de bucurie pentru familiile lor și pentru comunitatea care
participă la sfânta liturghie împreună cu ei.
1952-2012: la 60 de ani
1964-2014: la 50 de ani
3.3. O
inițiativă lăudabilă au avut în 1982 câțiva locuitori ai cătunului de
Peste Mureș de a organiza o întâlnire a fiilor satului cu toți cei care trăiesc
sau s-au născut în acest cătun, parte componentă a satului Subcetate din comuna
cu același nume. Au urmat alte două asemenea întâlniri, în 1987 și în 2011.
1982
1987
2011
Despre
aceste întâlniri ale satului găsim mărturii în cartea „Acasă, la Subcetate”.[8]
„Într-o
lume golită de sensuri, întoarcerea la noi înşine ne face mai liberi, mai
fericiţi şi mai buni. Ne apropie atât mult de Dumnezeu!”, precizează Dr. Doina
Butiurcă în prefața cărții.[9]
4. Cărțile obârșiei [10]
„Doina
Dobreanu şi Vasile Dobreanu, care, cu har, i-au dedicat localităţii Subcetate
mai multe cântece ale obârşiei, de la istorie şi civilizaţie rurală, la
etnografie, datini, folclor literar, particularităţi lingvistice, credinţe
arhaice, ritualuri şi simboluri, invocă, din nou, aducerea-aminte, întru a
argumenta şi perpetua rodnicia timpului, creşterea lui, în vechea aşezare din
zona Topliţei Române. Câmpul ideatic al autorilor priveşte indestructibilitatea
imaginii satului. Ducem în suflet imaginea satului până la mormânt
– este credinţa mărturisită a profesorului Ioan Dobreanu. Orizontul spaţial
în care trăim copilăria ne modelează sufletele şi ne cultivă imaginaţia”.
(Dr. Valentin Marica) [11]
5. Gânduri pentru neuitare
Mi-aș dori
ca în viitorul apropiat, într-o duminică frumoasă de vară a fiecărui an, să
organizăm la Subcetate sărbătoarea fiilor satului, care să culmineze cu un bal
al portului, ca la Rupea, sau cu un bal al gospodarilor, ca în Bârsana din
Bucovina. Ce prilej minunat ar fi să-i aducem acasă pe cei plecați, de a le
trezi dorința de a se îmbrăca în portul străbunilor, de a nu uita, nici portul,
nici străbunii, nici locul obârșiei, și de a trăi împreună bucurii neînchipuite.
Prof. Doina Dobreanu
15 MAI 2015
INTÂLNIREA DE 30 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI
Dir. adj. IOAN CUTLAC: Cuvântul de bun venit
Alocuțiunea șefei de promoție: MARIANA URZICĂ
Diriginte: prof. ȘTEFAN POPA
Moment de reculegere
Prezența
[3] Comuna Botoșana. Album foto-turistic, Material
realizat în cadrul proiectului „Botoșana – Veche vatră stră moșească”, 2013
[4] Doina Dobreanu, Vasile dobreanu, La obârșie, la izvor…
Convorbiri la Subcetate, Editura „Codruța-Cezara Marica”, 2014, p. 118-123
[6] Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu, Subcetate-Mureș. File de
monografie, Editura Motiv, Cluj-Napoca, 1999;
Doina
Dobreanu şi Vasile Dobreanu, Liceul din Subcetate, judeţul Harghita.
Prezentare monografică. 1956-1958; 1961-2002, Editura Scoruş, 2002; Grupul
Şcolar „Miron Cristea” şi Asociaţia Culturală „Dobreanu”, Liceul din
Subcetate, la 50 de ani. Coordonatori: Prof. Vasile Dobreanu şi Prof. Doina
Dobreanu, F&F Gheorgheni, 2011
[7] Doina Dobreanu şi Vasile Dobreanu, Liceul din Subcetate,
judeţul Harghita. Prezentare monografică. 1956-1958; 1961-2002, Editura
Scoruş, 2002
[8] Dobreanu,
Doina, Suciu, Zorel, Acasă, la Subcetate… În cătunul de Peste Mureș,
Prefață Conf. Univ. Dr. Doina Butiurcă, Editura F&F International S.R.L.
Gheorgheni, 2012
Doina
Dobreanu şi Vasile Dobreanu, Liceul din Subcetate, judeţul Harghita.
Prezentare monografică. 1956-1958; 1961-2002, Editura Scoruş, 2002
Doina
Dobreanu, Cusături artistice din Subcetate-Mureş (Harghita), F&F
Gheorgheni, 2008
Doina
Dobreanu, Ţesături româneşti din zona Mureşului Superior (Secolul al
XX-lea), F&F Gheorgheni, 2010
Doina
Dobreanu, Surâsul amintirilor, F&F Gheorgheni, 2011
Doina Dobreanu
și Zorel Suciu, Acasă, la Subcetate, F&F Gheorgheni, 2012
Doina
Dobreanu şi Vasile Dobreanu, La obârșie, la izvor… Convorbiri la Subcetate,
Editura Cezara-Codruța Marica, Târgu-Mureș, 2013
Doina
Dobreanu, Vasile Dobreanu, Subcetate. Un secol de istorie în imagini, Editura
Cezara-Codruța Marica, Târgu-Mureș, 2013
[11] Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu, La obârșie, la izvor…
Convorbiri la Subcetate, Editura „Codruța-Cezara Marica”, 2014, p. 5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu