An I, nr. 2, iulie-decembrie 2013

Moto:

SATUL  MEU

Tu , satule, mă strigi în miez de vis,
Acolo unde-am văzut lumina zilei, acolo in frumosul Paradis,
Acolo unde ploaia-i dulce și paiul spic rodește,
Și dorul meu, de-i trist, acolo se grăbește.

Iar când revin din când în când în satul meu, cel drag,
Ca pasărea măiastră, eu cânt al casei prag
Și cât a fost de lungă-a vieții împlinire,
Tu, satule, rămas-ai cuibul meu, de fericire.  (Autor necunoscut)

CUPRINS:

1. Editorial: Rădăcini… (Prof. Ionelea-Ramona Moldovan)

2. Gânduri de 1 decembrie (Alexandru Stan)

3. Primăria și Consiliul Local Subcetate

3.1. Realizări ale administrației publice în anul 2013 (Primar Ioan Rizea)

3.2. Consiliul local Subcetate (Consilier Vasile Rusu)

3.3. Din activitatea de stare civilă din cadrul Primăriei Subcetate. Înregistrarea naşterii (Secretar Mariana Sbanca)

4. Din viața școlii

        4.1. Școala din Subcetate în fața noilor provocări (Director adjunct prof. Ioan Cutlac)

4.2. Gânduri de dascăl (Prof. psiholog Dorina Marc)

5. Amintiri de vacanță ale elevilor din Subcetate

        5.1. Carpe diem! (Denisa-Teodora-Maria Popa, clasa a XI-a)

5.2. Concursul „Alege, este dreptul tău!"  (Andreea Natea, cls a X-a)

6. Cultură – spiritualitate

         6.1. „Sfântul Dumitru” – Hram la Subcetate (Raul Buzilă, cls a XII-a)

6.2. Cercetări folclorice la Subcetate (prof. Doina Dobreanu)

6.3. Cărți noi:

- Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu, LA OBÂRȘIE, LA IZVOR…CONVORBIRI LA SUBCETATE, Cuvânt înainte de Dr. Valentin Marica și Conf. Univ. Dr. Doina Butiurcă, Editura Cezara, 2013 (Dr. Valentin Marica)

- Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu, SUBCETATE. UN SECOL DE ISTORIE ÎN IMAGINI, Editura Cezara, 2013 (Dr. Valentin Marica; Bibliotecar Daniela Cotfas)

6.4. Cugetări

6.5. Lecție de viață

7. Agricultura

        7.1. Gospodari din Subcetate

        7.2. Rugăciune pentru casă și familie

8. De-ale vieții…

8.1. Dialog între generații: Ziarist Teodora Mîndru și prof. Doina Dobreanu

8.2. Despre singurătate (Prof. Doina Dobreanu)

9. Ecologie - mediu

Prevenirea incendiilor în locuințe și gospodării (Liviu Sbanca, Șef SVSU Subcetate)

10. Revederi la Subcetate

10.1. Întâlnirea fiilor satului, la 50 de ani

10.2. Revederi în 2013, după 30 și 10 ani, ale absolvenților de liceu (prof. Doina Dobreanu)

11. Colectivul de redacție și colaboratorii

12. Mesajul de sărbători al Primăriei și al Consiliului Local Subcetate

13. Un răspuns venit de departe: Străine sărbători

1.Editorial:

RĂDĂCINI...

Fiecare dintre noi purtăm in suflet un spaţiu integru, intangibil, intim... in care ne retragem când viaţa ne „oferă” încercări, incertitudini, suferinţe. E legătura noastră cu străbunii, sunt firele nevăzute care ne leagă de ce a fost, pentru a putea înfrunta cu demnitate ceea ce va fi. Iar când locul acesta nu există pe nici o hartă fizică a pământului, el se întrupează în noi din crâmpeie, din istorii, dintr-un mental colectiv de care ţinem, conştient sau nu. Şi pentru că matricea în care a „dospit” de veacuri poporul român este SATUL, cred că fiecare din noi păstrăm în suflet nostalgia satului, indiferent de tărâmul fizic pe care ne aruncă sorţii. De aceea, cu plecăciune, mulţumesc...

Mulţumesc satului pentru cerul de vară senin şi aproape; pentru liniştea lui sacră în care omul e mai aproape de om şi de soare; pentru cerul de toamnă strigând violet şi plângând auriu pe câmpii şi pe dealuri, pentru basmele în care mi-am înfipt rădăcina; pentru gâlceava culorilor prizoniere-n petale şi pentru cântecul ciocârliei ferecat în nai, învăţându-ne zborul; pentru jocul de iele şi pentru misterul din hora bătrână; pentru lumina din ochii bunicilor privind spre ţărână; pentru sărbătorile la care coboară strămoşi să închine un pahar cu cei vii şi să-i certe pentru uitare şi pentru rătăcire pe căi nedrepte; pentru icoană şi pentru Dumnezeu îţi mulţumesc tot ţie, şi pentru căldura dimineţilor de duminici, când fără să ştim ne naştem din nou şi la fel îţi mulţumesc pentru cimitirul tăcut în care ne-ntâlnim din când în când cu cei plecaţi în nemurire.

Pentru toate acestea aş vrea să-ţi mulţumesc, satul meu, risipit într-o Vale a Plângerii în care ne refugiem din când în când amintindu-ne de dor. 

Profesor Ionela Ramona Moldovan

2. GÂNDURI DE 1 DECEMBRIE

Se împlinesc anul acesta 95 de ani de la Marea Unire a românilor de la 1 Decembrie 1918…

În aceste vremuri tulburi, e greu să fii român…

Ca pensionar, mi-aș dori ca sub streașina fiecărei case să fie Tricolorul românesc, spre a nu-i uita pe cei care sub tricolor s-au jertfit pe câmpul de luptă, poate mulți fără a avea o sfântă cruce la cap, spre a nu uita că e nevoie mereu să fim uniți; mi-aș dori să ne cunoaștem mai bine istoria noastră…

Îmi iubesc țara și glia,

Graiul dulce strămoșesc.

Țara mea e România,

Cât am să trăiesc.

În țara noastră românească

Vrem ca noi stăpâni să fim

Și avuția țării noastre

Cu nimeni să n-o-mpărțim.”     

                                  Alexandru Stan, pensionar

3. PRIMĂRIA ȘI CONSILIUL LOCAL SUBCETATE

3.1. REALIZĂRI ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

ÎN ANUL 2013

I. Investiţii în infrastructură:

- Programul Naţional de Dezvoltare Rurală PNDR: Drumul comunal 67 Subcetate-Călnaci 6,4km  - refacere şi modernizare;

- Extindere, mansardare şi lucrări de instalaţie termică la Căminul Cultural Subcetate, din fonduri proprii şi ale  Consiliului Judeţean Harghita

II. Lucrari de reparaţii la drumuri comunale:

-  Refacerea terasamentului (carosanbilului) pe toată lungimea Drumului comunal 68, Pârâul Muscă-Filpea, decolmatarea şanţurilor şi montarea tuburilor de scurgere a apelor pluviale;

-  Reparaţia capitală  a drumului Izvorul lui Gonţii - Şcoala Primară Filpea;

- Montarea  a 7 tuburi de scurgere în zona Filpea de Sus.

III. Lucrări de redeschidere a drumurilor agricole de pământ din următoarele zone: Filpea de sus  -  11,5km, Şeştină  -  4km, Ştiopeni  - 2,5km, Duda  -  1,2km, Coasta Duzii  - 1,5km, Pietrari  -  1km, Părauţ  - 1km, Şerenec – Piciorul lui Nichita  - 2,5km, Ieruga Ţiganilor – Ioguri  -  4km, Păşunea Secu  -  4km

IV. Realizarea sistemului de supraveghere stradală (etapa I) cu 6 camere de luat vederi

V. Amenajarea parcului de la Primărie

VI. Lucrări de reparaţii şi amenajări executate de angajaţii primăriei şi beneficiari ai Legii nr. 416/2001 (ajutor social), din  fonduri proprii, materiale recuperate şi manoperă

- amenajarea garajului pentru tractor – în clădirea fostei staţii de pompe (târg);

- amenajarea  garajului în curtea Dispensarului uman pentru Dacia papuc a S.V.S.U.;

- amenajarea izvorului comunal la Târg;

- repararea magaziei de lemne la Dispensarul uman;

- reparaţii la tencuiala exterioară, refacerea spaleţilor la toate uşile şi ferestrele de la Căminul Cultural şi Dispensarul uman, la care s-au montat uşi şi ferestre termopan în anii anteriori;

- zugrăveală exterioară a părţii vechi a Căm. Cultural şi a Dispensarului uman;

- refacerea spaleţilor exteriori la clădirea Primăriei unde au fost montate ferestre tip termopan;

- refacerea unei părţi a acoperişului de la piaţă cu plăci de azbociment, recuperate de la Căminul Cultural;

- realizarea întregii amenajări pe verticală (platoul de la Casa mortuară) efectuând următoarele lucrări:

umplutură din pământ 260 tone, refacerea gardului pe o lungime de 50 m, confecţionarea porţilor de acces; realizarea podeţului de intrare şi a 3 m de sanţ betonat; acoperirea platoului amenajat cu 25 tone sort de balastieră; realizarea unei suprafeţe de 24 mp placată cu prefabricate din beton în porţiunea de intrare în capelă, alimentarea cu energie electrică a capelei.

VI. Întocmirea de proiecte  şi depunerea acestora pentru obţinerea finanţării:

- Proiect pentru reabilitarea, modernizarea părţii vechi a Căminului Cultural şi dotarea acestuia. Proiect depus la Ministerul Dezvoltării prin Compania Naţională de Investiţii; 

- Proiect pentru reabilitarea şi modernizarea Sălii de sport de la Liceul „Miron Cristea” Subcetate. Proiect depus la Ministerul Dezvoltării prin Compania Naţională de Investiţii; 

- Finalizarea Planului de Urbanism General aflat în stadiu de avizare;

- Finalizarea  Amenajamentul Silvic pentru întreaga suprafaţă împădurită din domeniul public al comunei;

- Întocmirea Proiectului privind curăţarea a 115,2 ha din trupul de păşune Făget - Mortonca;

- Inventarierea şi vectorizarea tuturor terenurilor din domeniul public şi privat al comunei – conform Legii nr. 165/2013.      Primar, profesor Ioan Rizea

3.2. CONSILIUL LOCAL SUBCETATE

Activitatea Consiliului Local Subcetate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/ 2001 privind administraţia publică locală cu modificările şi completările ulterioare şi a Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Local Subcetate. Consiliul Local Subcetate se întruneşte lunar într-o şedinţă ordinară şi ori de câte ori este nevoie în şedinţe extraordinare, precedate de două sau mai multe şedinţe pe comisii de specialitate unde se dezbat proiectele de hotărâri şi se întocmesc rapoartele de avizare.

Componenţa Consiliului Local Subcetate (11 consilieri):

Cotfas Nicolaie - Vasile: USL, DobreanVasile: USL, RusuVasile: USL, Ilisan Marin: PPDD, Roman Dumitru: PPDD, Rusu Romel: PDL, Cherecheş Sabin - Traian: PNG, Doţa Mihaela - Corina: UNPR, Mureşan Dumitru: PV, Criţ Ioan: consilier independent, Popa Petru- Cristian: consilier independent

Comisiile de specialitate din cadrul Consiliului Local Subcetate sunt:

1. Comisia pentru programe de dezvoltare, buget, finanţe, agricultură, servicii de comerţ;

2. Comisia pentru amenajarea teritoriului, urbanism, protecţia mediului, administrarea domeniului public şi privat al comunei, muncă, sănătate şi protecție socială;

3. Comisia pentru învăţământ, cultură, sport, juridică şi de disciplină.

Investiţiile cele mai importante derulate de Primăria Subcetate prin intermediul Consiliului Local Subcetate, în ultima perioadă:

- Electrificarea satului Duda ( februarie 2010- decembrie 2012);

- Reabilitarea staţiunii de montă ( mai 2012- noiembrie 2012);

- Extinderea, mansardarea şi lucrări de intalaţii termice la Căminul Cultural Subcetate ( februarie 2010- în execuţie);

- Reparaţii la drumuri comunale, străzi şi drumuri de exploataţie agricolă (permanent);

- Instalarea sistemului de supraveghiere video stradală în localitate ( iunie 2013);

- Refacerea şi modernizarea drumului communal DC 67 Călnaci afectat de inundaţiile din 2010 (iulie 2011- în execuţie). Consilier, Vasile Rusu

3.3. DIN ACTIVITATEA DE STARE CIVILĂ DIN CADRUL PRIMĂRIEI SUBCETATE

Înregistrarea naşterii

Activitatea de stare civilă din cadrul Primăriei comunei Subcetate se desfăşoară prin ofiţerul de stare civilă care îşi îndeplineşte atribuţiile ce îi revin, potrivit Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a Hotărârii Guvernului nr. 64/2011 privind aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă.

Prioritare sunt înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă (naşterea, căsătoria, decesul), completarea certificatelor de stare civilă, asigurarea transmiterii comunicărilor de menţiuni către actele de stare civilă, a actelor de identitate ale persoanelor decedate etc.

Prelucrarea datelor cu caracter personal în exercitarea atribuţiilor de stare civilă se face cu respectarea prevederilor <LLNK 12001   677 10 201   0 18>Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare. Beneficiarii acestora, alţii decât persoanele vizate, sunt obligaţi să utilizeze datele numai pentru destinaţia stabilită şi să asigure protecţia acestora, în condiţiile legii.

 Declaraţiile privind înregistrarea actelor de stare civilă se fac în faţa ofiţerului de stare civilă, verbal, pentru înregistrarea naşterii şi decesului, şi în scris, pentru căsătorie; declararea cu depăşirea termenelor legale a naşterii, respectiv a decesului se face în scris, cu arătarea motivelor întârzierii.

Înregistrarea naşterii se face de structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul.

 Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:

    a) 15 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;

    b) 3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;

    c) 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 15 zile;

    d) 30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la un an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unităţi sanitare.

    (2) În termenele prevăzute la lit. a), b) şi d) se cuprinde atât ziua naşterii, respectiv a găsirii, cât şi ziua în care se face declaraţia.

   Înregistrarea naşterii se face în baza următoarelor documente:

    a) certificatul medical constatator al naşterii, întocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de înregistrare, dată certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului;

    b) actul de identitate al mamei şi/sau al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;

    c) certificatul de căsătorie al părinţilor copilului, în original şi în fotocopie, dacă sunt căsătoriţi, iar dacă aceştia poartă nume de familie diferit, declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va dobândi copilul;

    d) declaraţia de recunoaştere a copilului născut în afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea sau la notarul public, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei; în cazul tatălui minor acesta este asistat de reprezentantul legal.

Mariana Sbanca, secretar al Primăriei Subcetate

4. DIN VIAȚA ȘCOLII

4.1. Școala din Subcetate în fața noilor provocări

În toamna anului 2013, în comuna Subcetate, funcționează șase structuri de învățământ: trei grădinițe, două școli primare și o unitate liceală, coordonatoare. Populația preșcolară (58 de copii ) e cuprinsă în patru grupe: două la Grădinița cu program normal „PITICOT” Subcetate și câte una combinată la Grădinița Filpea, respectiv Grădinița Călnaci. Cei 87 de elevi din ciclul primar sunt grupați în șapte clase, cinci la Liceul „Miron Cristea” Subcetate și câte o clasă simultană la Școala Primară Filpea, respectiv Școala Primară Călnaci. Ciclul gimnazial cuprinde 78 de elevi constituiți în cinci clase, iar cel liceal – 242 de elevi, cuprinși în 13 clase: câte o clasă cu profil matematică-informatică – curs de zi, iar celelalte, la curs de zi și seral, cu profil tehnologic – mecanic. Astfel, la 1 noiembrie 2013,avem 465 de şcolarizaţi, din care 407 sunt elevi, iar 58 sunt preşcolari.Din anul școlar 2006-2007 (658 de copii și elevi), populația școlară este în continuă scădere. Numai afluența elevilor din localitățile învecinate face ca această diminuare să nu urmeze fidel scăderea natalității.

Din diferite motive, pierdem anual, prin retragere sau abandon, câte o clasă de elevi. În anul școlar 2011-2012 s-au înregistrat 25 de abandonuri și retrageri, din care 15 din clasele I-X, învățământ obligatoriu, iar în anul școlar 2012-2013 – 27 de abandonuri și retrageri, din care 9 elevi din învățământ obligatoriu. Deoarece parteneriatele cu părinții acestor elevi s-au dovedit ineficiente, se impune o colaborare mai strânsă cu autoritățile și comisiile de ocrotire a minorilor din localitățile în care domiciliază elevii în cauză pentru respectarea legislației.

Din diferite motive, pierdem anual, prin retragere sau abandon, câte o clasă de elevi. În anul școlar 2011-2012 s-au înregistrat 25 de abandonuri și retrageri, din care 15 din clasele I-X, învățământ obligatoriu, iar în anul școlar 2012-2013 – 27 de abandonuri și retrageri, din care 9 elevi din învățământ obligatoriu. Deoarece parteneriatele cu părinții acestor elevi s-au dovedit ineficiente, se impune o colaborare mai strânsă cu autoritățile și comisiile de ocrotire a minorilor din localitățile în care domiciliază elevii în cauză pentru respectarea legislației.

În ultimii ani se constată o depreciere a frecvenței elevilor, îndeosebi a celor de la profilul tehnologic, curs de zi și seral. Absenteismul e un fenomen extrem de nociv pentru că alimentează abandonurile, pe de o parte, iar pe de alta, afectează negativ rezultatele școlare, calitatea pregătirii, rezultatele la examenele de absolvire și de admitere și, cel mai grav, pregătirea pentru viață, carieră, muncă. Pe ansamblu, măsurile inițiate abia dacă inventariază și monitorizează fenomenul, mai degrabă îl fac cunoscut decât să-l prevină sau să-l diminueze.

În anul şcolar 2013-2014, în unitățile de pe raza comunei lucrează 62 de angajați, dintre care 41 sunt cadre didactice, 7 personal didactic-auxiliar și 14 personal nedidactic. Dispuneam de un corp profesoral calificat în proporţie de 97,56 %. 19 cadre didactice, adică 46,34 %, deţin gradul didactic I, 8 cadre, respectiv 19,51 % - gradul II, 10, adică aproape 24,39 %, au obținut definitivatul în învățământ.

În ce privește baza materială, de la reabilitarea termică parțială, prin înlocuirea ferestrelor și a ușilor exterioare cu termopane, de la darea în folosință a celor două grupuri sanitare și asigurarea apei potabile, n-am mai beneficiat de alte investiții. Unitatea noastră are amenajate și funcționale 16 săli de clasă, 5 laboratoare-cabinete şcolare, un atelier şcolar în profil mecanic, iar structurile posedă 6 săli de clasă. Trei spaţii, din care un atelier de prelucrare a lemnului la liceu şi două săli mari la structuri, sunt în stadiu de conservare.

Baza sportivă şi sala de sport sunt utilizate numai de către elevii noștri. Trebuie precizat că sportul este singurul domeniu al activității noastre unde s-a mai putut investi ceva în ultimii ani, este adevărat prin proiecte bine întocmite. Astfel, prin grija Primăriei Subcetate a fost reabilitat, prin asfaltare și împrejmuire, respectiv iluminare pe timpul serii, un teren de sport, care se poate amenaja ca patinoar în sezonul rece. De asemenea, sunt în stadiu avansat demersurile pentru reabilitarea sălii de sport și împrejmuirea unităților de la structuri.

Unitatea coordonatoare dispune de toate utilităţile, fiind autorizată sanitar. Dintre structuri, această autorizaţie o mai deţine doar Grădiniţa ”PITICOT” Subcetate. Tot prin grija Primăriei Subcetate și cu sprijinul Consiliului Județean Harghita se fac demersuri pentru autorizarea sanitară a structurilor din satele Filpea și Călnaci. Apreciem că dotarea cu resursele materiale e una medie pentru unitatea coordonatoare şi insuficientă pentru structuri. Mijlocul de transport alocat satisface nevoile unei navete decente și sigure a elevilor din satele aparținătoare. Ne-am dori facilizarea transportului elevilor noștri la mai multe concursuri.

Cuantumul total al bugetului de venituri al unităţii (toate tipurile de finanţare) a fost în anul școlar anterior de 1558 mii roni. Cele mai mari resurse s-au consumat pe salariile personalului și pe combustibil. De mulți ani nu ni s-a mai aprobat nicio investiție. Dintre prioritățile noastre stringente și de maximă importanță pentru apărarea de intemperii și păstrarea/ conservarea edificiului este reabilitarea acoperișului clădirii liceului, acțiune de amploare și costisitoare, pentru care orice sfat, măsură sau ajutor sunt binevenite. 

Director adjunct, prof. Ioan Cutlac

4.2. Gânduri de dascăl

Viaţa noastră, a dascălilor, este unică prin faptul că noi modelăm suflete. Nu e uşor şi nici puţin, dar e nobil. Zi de zi încercăm să-i facem pe elevii noştri să ne asculte, să înveţe, să reacţioneze cum vrem noi. Încet, încet, viaţa noastră trece prin ei. De multe ori, însă, uităm ce vor ei. Da, uităm să ştim ce-i face fericiţi, ce-i doare mai mult, ce le place, ce ar vrea să facă. Uităm să-i cunoaştem. Dacă ne-am apleca asupra lor cu dragoste şi înţelegere ei ar descătuşa energii nebănuite. Ei sunt vulnerabili, iar inimile lor sensibile au nevoie de asigurări de iubire din partea noastră. Acolo unde este un eşec este şi o explicaţie. Ar fi preferabil să avem răbdarea şi bunăvoinţa să o descoperim, înainte de a da verdicte sau a acuza.

Universul lor este altul decât al nostru, graniţa dintre bine şi rău dispare, iar noi trebuie să o marcăm de multe ori. Deci, dincolo de chipul uneori speriat, alteori vesel, în fiecare copil „de-al nostru” există un suflet. Aceasta este esenţa, acolo trebuie să ajungem. Uneori grijile, stresul, problemele noastre nu ne lasă „să-i vedem” pe ei.

Să ne gândim o clipă: ce am fi fără ei, fără zâmbetul lor, fără privirea lor cercetătoare, fără dăruirea lor?

Aşadar, dacă Dumnezeu a îngăduit ca ei să ne lumineze viaţa, suntem datori ca şi noi să aducem lumina, chiar în întunericul de nepătruns uneori. E nevoie de iubire necondiţionată, de implicare, de renunţare la prejudecăţi. Împreună cu elevii noştri să descoperim cunoştinţe, să organizăm concursuri, să ne bucurăm, să fim o familie.

Astfel zi după zi, viaţa noastră va decurge în armonie, iar în sufletul lor vom avea un loc special. Şi nu-i puţin, dar nici uşor. E nobil însă.            

Prof. psiholog Dorina Marc

5. AMINTIRI  DE VACANȚĂ ALE  ELEVILOR  DIN SUBCETATE

5.1. CARPE DIEM !

„Se pare că există momente când Dumnezeu trage un macaz cosmic, mişcând şinele de sub picioarele noastre, azvârlindu-ne vieţile  în direcţii noi şi incerte. În astfel de momente, doar doua lucruri sunt sigure: că cel mai bin  e să nu ştim ce se află înaintea noastră, şi că nu ne putem întoarce niciodată.” (Richard Paul Evans)

În vara acestui an am trăit unele dintre cele mai preţioase  clipe din viată, pe care cu siguranţă fortăreaţa mea  inexpugnabilă (inima) va ştii să le protejeze de patina timpului necruţător.

La începutul lunii august, după ce am revenit din Tabăra de la Năvodari (o altă experienţă unică clădită cu ajutorul unor oameni care pentru mine vor rămâne mereu modele), împreună cu familia am plecat debordând de energie din nou de acasă, însă de data aceasta pe un itinerariu stabilit în ultima clipă. Astfel, pentru a treia oară în viața mea am trecut graniţa României, colindând mai apoi Ungaria, Slovenia (unde am înnoptat într-un orăşel de munte Maribor, străbătut de râul Drava, ce îşi conservă cu o atenţie deosebită clădirile secolelor anterioare) şi Italia.

Pentru început Italia şi-a dezvăluit măreţia deschizându-ne drumul către Toscana într-un orăşel numit Castiglion Fiorentino. Am rămas fermecată de arhitectura sa originală în care străzile înguste şi pavate împreună cu clădirile vechi construite din piatră îţi spuneau parcă poveşti din trecut şi în acelaşi timp te făceau să admiri natura care la fel de generoasă împrăştia peisaje  vii, colorate, unde vegetaţia atingea superlativul. Amintirile legate de această zonă sunt în concordanţă cu atmosfera profundă  care plutea deasupra noastră... mi-aş dori nespus să  mai ajung în acel orăşel italian, fără influenţe străine sau moderne, unde totul părea rupt din realitatea tradițională italiană. După doar câteva zile, cu părere de rău, a trebuit să ne luăm rămas bun de la acest loc vrăjit şi să ne continuam traseul. Melancolia însă nu a durat mult fiindcă doar 2 ore de mers pe autostradă au fost suficiente să ne aducă într-o altă destinaţie copleşitoare : Roma.

Gloria vechii Rome e uşor de recunoscut de către orice vizitator. Cele mai vechi situri se află în centrul istoric al Romei, aşadar am putut vizita mai multe obiective turistice într-o singură zi. Chiar dacă am avut timp să aruncăm mai multe  priviri în profunzime, mersul pe lângă unele din aceste atracţii şi obiective turistice a fost o experienţă incredibilă ce ne-a oferit un rezumat al istoriei antice. În anii ’90 multe dintre aceste situri şi obiective turistice au fost renovate, făcându-le mai accesibile.

Dacă ar fi să fac un top 5 al obictivelor mele preferate în itinerariile Romei, acesta ar fi: 1. Fontana di Trevi – poate cel mai romantic loc al Romei -, statuia lui Neptun, zeul mării, fiind impresionantă. Evident nu m-am putut abţine să nu mă gândesc şi eu la câteva dorinţe, aşa că am aruncat 4 bănuţi punându-mi în ei cele mai puternice visuri. 2. Colosseum, ale cărui  dimensiuni sunt spectaculoase, iar istoria copleşitoare (peste 5000 de animale au fost sacrificate aici doar la inaugurare). Pentru prima dată în viaţa mea nu îmi venea să cred ce aveam în faţa ochilor. Mă simţeam ca şi când aş fi plutit într-un vis din care nu mai voiam să mă trezesc... 3. Muzeele Vaticanului, în grădinile căruia m-am relaxat cel mai bine găsind o oază de linişte pentru oraşul destul de agitat. 4. Piaţa Venezzia, unde am profitat de cea mai frumoasă privelişte iar spectaculosul era la el acasă... 5. Pantheonul, care până în 1436 a avut cel mai înalt dom din lume (43m). Şi are deja peste 1800 de ani vechime! Aici am avut norocul să putem asista la un concert de orchestră  realizat de instrumentişti şi cântăreţi englezi. Cuvintele sunt de prisos pentru a descrie emoţiile trăite într-o astfel de conjunctură. Într-un decor ca acesta, de o asemenea grandoare, unde rămăşiţele unei istorii gloriose îţi permit doar să admiri, să admiri, să admiri şi... din nou să admiri, nu poţi decât să te simţi mic, supus la tăcere.

După ce am reuşit să vizităm tot ce ne-am propus, ne-am promis că nu vom lăsa nici o amintire să se piardă în negura uitării şi am pornit spre o noua destinaţie, însă de data aceasta pentru a o revedea: Torino. Pe traseu nu aveam cum să ratăm vestitul turn din Pisa, aşa că, fără să stăm mult timp pe gânduri, ne-am oprit şi acolo pentru câtva timp, scăldându-ne privirea în frumuseţea locului.

Când am terminat de văzut toate obiectivele planificate, am trecut pe făgaşuri noi: Franţa, unde în sud, într-o staţiune la mare, la o distanţă de doar 20 de km de Spania, am petrecut câteva zile. Chiar dacă nu pot găsi nici un cusur acelui loc, la final, în sufletul meu nici o  mare nu se compară cu cea de acasă, din România...

„În viaţă ca şi în literatură, până la urmă cercul se închide”. (Richard Paul Evans) Cu dor de casă şi de cei dragi ne-am reîntors în ţară după 3 săptămâni de străbătut în lung şi lat ţări străine, de mers kilometri întregi pe jos, încărcaţi cu energie, cu sufletul şi mintea pline de experienţe grozave. Ştiu că îndrăznind să visăm putem face posibilă transformarea acelor visuri în realitate, aşa că eu îndrăznesc să visez că mă voi reîntoarce în acele locuri...

Denisa-Teodora-Maria Popa, clasa a XI-a

5.2. CONCURSUL ,,Alege, este dreptul tău!"

Vara aceasta am participat la etapa naţională a concursului ,,Alege, este dreptul tău!, organizat de Autoritatea Naţionlă pentru Protecţia Consumatorilor în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, ca urmare a calificării la etapa judeţeană (Miercurea-Ciuc, 18.03.2013).

Competiţia a avut loc în tabăra ,,New Paradise" din Eforie Sud şi s-a extins pe o perioadă de cinci zile (25-29 iunie). La acest concurs au participat 81 de elevi din toată ţara, câte doi reprezentanţi din fiecare judeţ.

Concursul a fost structurat în două etape: etapa individuală şi cea pe echipe. Proba individuală a fost formată dintr-un test grilă de 45 de întrebări din cele cinci legi pe care le-am avut de învăţat, legate de protecţia consumatorilor. Primii 20 de elevi cu cel mai mare punctaj la testul grilă au trecut mai departe la susţinerea unui eseu cu tema ,,Practici comerciale incorecte". Am fost și eu între primii 20.

În cadrul concursului pe echipe, au fost organizate grupe de câte 12 elevi din 6 judeţe diferite. Am susținut mai multe probe: un test cu întrebări, intrepretarea unui spot publicitar, promovarea zonei din care provenim şi apoi alcătuirea unei scenete prin care să exemplificăm o practică comercială incorectă. Echipa noastră (Regiunea Centru, cuprinzând judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu) a obţinut locul III. Sponsorii au asigurat câştigătorilor premii substanţiale formate din console PlayStation3 şi smatphone-uri. Fiecare elev a primit un premiu de participare alcătuit dintr-un set de tastatură şi mouse wireless.

Având în vedere că anul acesta am fost pentru prima dată la mare, pentru mine a fost o experienţă de neuitat. Tabăra era aşezată din punct de vedere geografic între mare şi lacul Techirghiol, astfel natura îmi oferea un spectacol minunat în fiecare zi: puteam să văd răsăritul la malul mării, iar apusul pe lacul Techirghiol. Între probe, în timpul liber, am observat şi celelalte minunăţii de la malul mării: nisipul galben cu scoicile lui minunate, apa albastră şi curată, valurile cu spume. soarele arzător, oraşul destul de liniştit, pescăruşii... Spre norocul meu, vremea a fost numai bună pentru plajă. Am cunoscut persoane minutate cu care am legat adevărate prietenii.

Mă bucur mult că am trăit această experienţă minunată. Deşi am alte priorităţi, sper să pot participa şi anul acesta la acest concurs şi, de ce nu, să ajung din nou la naţională. Mulţumesc domnului profesor Vasile Rusu pentru că m-a ajutat să mă pregătesc pentru acest concurs.

Andreea-Raluca Natea, X A

6. CULTURA – SPIRITUALITATE

6.1. La biserica „Sfântul Dumitru” din Subcetate, în zi de sărbătoare

Şi anul acesta, respectând tradiţia creată, Biserica din Subcetate cu hramul „Sfântul Dumitru” a fost plină de credincioși, din comună și din împrejurimi, reuniţi pentru a cinsti cum se cuvine acest praznic. Slujba a fost oficiată de un sobor de cinci preoţi, corul bisericesc a fost condus de prof. Dragoş Cojocaru, atmosfera a fost una solemnă şi de împăcare cu sinele.

Preotul paroh Marius Traian Ciubucă a ţinut să precizeze înnoirile făcute la acest lăcaș de cult în ultima vreme: încălzirea termică a bisericii, punerea în funcțiune a instalaţiei de sonorizare, schimbarea ferestrelor şi înlocuirea pardoselii de lemn cu una din granit, dar şi ridicarea unei capele mortuare, care avea să fie sfințită cu această ocazie. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă creştinească.   Raul Buzilă, cls. XII

       6.2. Cercetări folclorice la Subcetate

„Cred că din case mici ies oameni mari. Cred că un popor care își uită tradițiile este în pericol de a se nărui spiritualicește. De aceea cred că pentru fiecare dintre noi întoarcerea la obârșii este obligatorie. Cred în forța mistică și de creație a poporului meu. Cred cu tărie că memoria mea în această lume este să-mi înnobilez strămoșii prin cântec. Cred cu toată ființa mea în hore și o consider matricea muzicală a românilor. Cred în puterea ancestrală a horii de a înfrunta timpul și de a delimita locul nostru în lume. Cred că sunt eu, cel adevărat, numai când horesc.” (Grigore Leșe)

Să ne întoarcem la obârșii ne îndeamnă Grigore Leșe, cunoscutul interpret de muzică tradițională românească, un român de-al nostru al cărui crez este „să-și înnobileze strămoșii prin cântec”, considerând hora, cântecul tradițional „matricea muzicală a românilor”.

Ne îndeamnă și Norio Inagaki, japonezul pasionat de folclorul românesc. Absolvent al Facultății de Istorie, Artă și Cultură din Tokio, profesor universitar în Japonia, Norio Inagaki  este în prezent doctorand în domeniul obiceiurilor și jocurilor populare românești. Este atras de România, manifestându-și interesul pentru jocurile bătrânești, străbune. „E o mare bogăție ce aveți voi aici”, spune el. „Multe jocuri și cântece seamănă între ele, cu nuanțe de la o zonă la alta”, dar „fiecare joc, din fiecare localitate, are ceva specific”.

A umblat în numeroase localități din Europa, dar ultimii opt ani Norio Inagaki  i-a petrecut mai mult în România, străbătând țara în lung și lat, fascinat de tradițiile, obiceiurile și folclorul românesc, pentru  a le studia. Profesorul japonez Norio Inagaki colaborează cu Institutul de Cercetări Folclorice din Cluj-Napoca, cu instituții de cultură din Moldova. A străbătut mai întâi Transilvania, apoi Banatul, Moldova, Oltenia…

În ziua de 8 septembrie 2013, cu acceptul și susținerea din partea autorităților locale, în special a domnului primar Ioan Rizea, Norio Inagaki a poposit și în localitatea SUBCETATE, după ce se familiarizase în prealabil cu folclorul din această zonă, filmând la Sărmaș, Gălăuțaș…

Dansatori și straie tradiționale încă mai există la Subcetate, dar instrumentiștii fie au murit, fie s-au risipit. Taraful „Varvigeanca” a rămas o amintire. Au apus vremurile de glorie în care taraful din localitatea noastră, alcătuit din violonistul Nuțu Marcu, acordeonistul Niță Bordea, violonistul Dumitru Cotfas, era invitat mai la toate nunțile din zonă, la festivaluri de folclor organizate în țară. În ziua de 8 septembrie, pentru câteva ore, la Subcetate au prins viață jocurile noastre tradiționale, însuflețite de violonistul Vasile Colcer și de Nicolae Baci din Gălăuțaș și de un grup de dansatori din Subcetate, alcătuit ad-hoc, la inițiativa domnului primar. Cei zece dansatori, de vârste diferite, între 40 și 70 de ani, înflăcărați de glasul duios al ceterii și-au recăpătat repede entuziasmul din anii tinereții și și-au potolit dorul de jocul popular, rezistând cu răbdare și cu efort experimentului  cerut de japonezul meticulos și exigent în căutare de firesc, simplitate și naturalețe. Au jucat: Ioan și Ileana Coșarcă, Dumitru Cotfas și Aurelia Urzică, Dumitru Suciu și Daniela Ciubucă, Vasile Cotfas și Monica Dragomir, Peter Andras și Doina Suci.

Bine informat, profesorul japonez a înregistrat toate jocurile bătrânești cunoscute în Subcetate și jucate de-a lungul vremii: Boiereasca, Țărănește, Rusca, De-a bota, Prundul, Roata stelelor, Floricica, Varvigeanca, Lăzasca, Banu Mărăcine, Învârtita și toate cele 24 de ștraiere.

Tot respectul pentru cercetătorul japonez care a poposit în comuna noastră spre a ne aminti cum petreceau înaintașii noștri în zilele de sărbătoare, la jocul de duminica, la clăci și la nunți! Poate fi acesta un avertisment, un îndemn de a nu ne abandona obiceiurile, tradițiile, cântecul și portul. Ele fac parte din tezaurul pe care trebuie să-l lăsăm urmașilor noștri. Ele sunt, alături de limbă, semne ale identității noastre etnice și atâta timp cât le păstrezi nu ești un NIMENI. 

Prof. Doina Dobreanu

6.3. Cărți noi:

- Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu, LA OBÂRȘIE, LA IZVOR…CONVORBIRI LA SUBCETATE, Cuvânt înainte de Dr. Valentin Marica și Conf. Univ. Dr. Doina Butiurcă, Editura Cezara, Colecția „Via lucis”, 2013

„Scriind despre sătenii rohieni, cei neamăgiţi, neîncruntaţi şi neposomorâţi, conştienţi de adevărul (formulat cândva de Victor Hugo) că merg spre cer călcând pe pământ, Monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, îi înalţă în sublimul unui gest: de cade, cumva, o fărâmă de pâine, când pâinea e tăiată de capul familiei, fărâma e ridicată deîndată cu respect şi sfinţenie, căci pâinea e rădăcină; la fel cum rădăcini sunt casa, familia, munca, credinţa. Ceea ce le atribuie Steinhardt rohienilor, credem, sunt rosturile şi înţelesurile sătenilor de pretutindeni, cei mai buni cunoscători ai obârşiilor şi ai permanenţelor, în stare, mereu, de cinstirea fărâmei de pâine, ca adevăr al vieţii şi frumuseţe a sufletului; în imagine blagiană, acea frumuseţe a sufletului satului ce fâlfâie pe lângă noi, vindecând setea de mântuire.

Demersul publicistic de faţă îi readuce, cu dragoste, bun-simţ, nobleţe şi inteligenţă, pe bunii trăitori ai obârşiilor şi permanenţelor din binecuvântata parte nordică a Depresiunii Giurgeului, Subcetate, reverberând din Sangidava, în gestul sublim şi pur al mărturisirilor – al spovedaniilor, vindecând setea de mântuire – aidoma celui al ridicării fărâmei de pâine descris de Monahul de la Rohia. Doina Dobreanu şi Vasile Dobreanu, care, cu har, i-au dedicat localităţii Subcetate mai multe cântece ale obârşiei, de la istorie şi civilizaţie rurală, la etnografie, datini, folclor literar, particularităţi lingvistice, credinţe arhaice, ritualuri şi simboluri, invocă, din nou, aducerea-aminte, întru a argumenta şi perpetua rodnicia timpului, creşterea lui, în vechea aşezare din zona Topliţei Române. Câmpul ideatic al autorilor priveşte indestructibilitatea imaginii satului. “Ducem în suflet imaginea satului până la mormânt – este credinţa mărturisită a profesorului Ioan Dobreanu. Orizontul spaţial în care trăim copilăria ne modelează sufletele şi ne cultivă imaginaţia”.

Prin asemenea mărturisiri ale modului în care lăuntricul locului se aşază în lăuntricul omului, în loja de onoare a sufletelor luminate de bunătate, cum consemnează scriitorul Dumitru Hurubă, din nou Subcetatea, recălătorindu-se în vieţi, destine, evenimente, anotimpuri, este o stea Altair. Cei care au întărit locul cu voinţe şi nădejdi, reverberându-le numele şi semnificaţiile, recompun „întoarceri şi doruri”, căci, sufletul a rămas pentru totdeauna acolo, unde toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, unde vorba ( precum află poetul!) e potcovită cu potcoavele de aur ale eternităţii şi unde tainele foşnesc blând în casele cu bârne, cu prispă, târnaţ, filigore şi odaia „de mândrit”, în aburul ciorbei cu buriciuşte, în cămăşile cu altiţe, prigitori, brineţe, iţari şi laibere, pe malul Mureşului, la biserică, la Podul Muscanilor, la gară sau pe Călnaci, în focul aprins în curte în Joia Mare, în cununiţele de sânziene, în învârtite şi ştraiere - zări şi etape din mersul satului spre infinit.(…)” 

Din „Cuvânt înainte” de Valentin Marica

- Doina Dobreanu, Vasile Dobreanu, SUBCETATE. UN SECOL DE ISTORIE ÎN IMAGINI, Editura Cezara, Colecția „Perpetuum”, 2013

„O carte care ne vede; apare sub egida Asociației Culturale „Dobreanu” din Subcetate, județul Harghita. Cartea a apărut la Editura Cezara din Târgu-Mureș, în colecția „Perpetuum”, pe care de câțiva ani o îngrijesc la Târgu-Mureș. 

Acum localitatea Subcetate apare în ramă. Cu adevărat în ramă este icoana acestei localități reverberată în atâtea chipuri, în atâtea fizionomii, în atâtea evenimente, în atâtea împrejurări. Școala, armata, ocupațiile, vârstele – copii, tineri, miri, vârstnici -,nașterea, moartea; toate sunt cuprinse în albumul acesta.

Cred că fiecare locuitor din comuna Subcetate, județul Harghita mai are acum o fereastră,un loc unde se poate reculege, pentru că răsfoind paginile acestea te bucuri, reînvie un timp și te reculegi ca ființă umană. E nevoie de amintiri. Este o carte a amintirilor, este poza aceea cu patina vremii, o poză de pe perete, acum poza aceasta pe filă de carte, întregind valoarea unui loc și ducând vestea acestui loc. Cartea aceasta este document. Este manual, este școală: înveți din cartea aceasta.Te așezi pe pagina ei ca într-o bancă, asculți timpul, te întâlnești cu cei care au fost, cu cei care sunt și atât de frumos curge sub coperta ei eternitatea Mureșului!” 

Dr. Valentin Marica, Senior Editor la Radio Târgu-Mureș, în Emisiunea „Vitralii”, joi, 3 oct.2013

„Cu pricepere, cumpăneală, răbdare şi un mare timp de experienţă în dorinţa de a surprinde şi releva aspectele proprii ale satului românesc - ocupaţiile, obiceiurile legate de muncile din timpul anului, ceremonialul nunţii, ritualul înmormântării, dragostea sătenilor de viaţă, bucuria de a petrece împreună clipele de răgaz sau puţinele ore libere din zilele de sărbătoare, după o anumită lege nescrisă a repausului duminical, momente din viaţa şcolii -, profesorii Doina și Vasile Dobreanu au făcut posibilă realizarea acestei cărți-album, o carte născută din iubire profundă faţă de lumea satului, o carte ale cărei imagini nu vor să se piardă în negura timpului, ci vor să renască şi să fie sădite în mintea şi în sufletul celor care o răsfoiesc”.  Bibliotecar Daniela Cotfas

6.4. Cugetări

- Dacă vreți să aflați valoarea banilor, încercați să îi luati cu împrumut (Benjamin Franklin)

- Prețuim prea puțin ceea ce obținem prea ușor (Thomas Paine)

- Scopul Guvernului nu este cel de a oferi fericirea, ci de a da oamenilor posibilitatea să o caute (William E. Channing)

- Caută să păstrezi în toate linia de mijloc (Confucius)

- Cine se așază în fundul fântânii pentru a privi cerul, va spune că este mic (Han Yu)

- Pentru o clipă de plăcere, mii de suferințe. (Francois Villon)

- Învățăm să trăim când viața este pe sfârșite (Michel de Montaigne)

- Omul cel mai fericit e cel care-i face fericiți pe cât mai mulți oameni (Denis Diderot)

- Cel ce deschide o școală închide o temniță (Victor Hugo)

- Clipele cu adevărat frumoase sunt întotdeauna melancolice. Simți că sunt trecătoare, ai vrea să le oprești în loc, dar nu-i posibil. (Andre Maurois)

- Necazurile vin mult mai repede decât realizarea dorințelor. (Plaut)

- Atotputernic e destinul; pe viața sa, nimeni nu e stăpân. (Accius)

- Prietenia care a încetat nici nu începuse. (Publis Syrus)

- E preferabil să stârnești invidie, decât milă. (Publis Syrus)

- Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape. (Horatiu)

- Trăind în limitele impuse de soartă, îți asiguri liniștea și mulțumirea. (Ovidius)

- Cel ce se străduie să se răzbune își păstrează rănile deschise. (Francis Bacon)

- Nu există o tortură mai nemărginită pentru om ca propriile gânduri. (John Webster)

- Jurămintele sunt doar cuvinte, iar cuvintele doar vânt. (Samuel Butler)

- Frumusețea lucrurilor există în sufletul celui care le admiră. (David Hume)

- Vrei să cunoști lucrurile? Privește-le de aproape. Vrei să le iubești? Priveste-le de departe. (Ion Luca Caragiale)

- Creează ca Dumnezeu, comandă ca un rege, muncește ca un sclav. (C.Brancuși)

- Poți înșela pe toată lumea, dar adevărul NU. (Maxim Gorki)

- Cei umili și cei puternici sunt egali în timp ce dorm. (Felix Lope de Vega)

 6.5. Lecție de viață

Un antropolog a propus un joc unor copii dintr-un trib african. A pus un coș plin cu fructe lângă un copac și le-a spus că cel care va ajunge primul va câștiga toate fructele. Când a dat startul pentru alergare, toți copiii s-au luat de mână și au alergat împreună, apoi s-au așezat să se bucure de premiu. Când i-a întrebat de ce au alergat așa, din moment ce unul singur ar fi putut câștiga toate fructele, i-au răspuns: „Ubuntu. Cum ar fi putut fi unul dintre noi fericit, dacă toți ceilalți ar fi fost triști?”

(Ubuntu - cuvânt vechi african, însemnând „omenie faţă de ceilalți semeni ai noștri”). 

7. AGRICULTURA

7.1. Gospodari din Subcetate

GHEORGHE-AUREL și TATIANA VAIDOȘ sunt gospodari – model în comuna Subcetate. Îi vizitez cu scopul de a afla mai multe detalii din experiența acumulată, despre reușitele lor, despre problemele cu care se confruntă și despre proiectele de viitor.

Aurel Vaidoș este originar din comuna Gălăuțaș și a crescut într-o familie în care s-a practicat o agricultură de subzistență, așa cum o practicau în zonă aproape toți sătenii, utilizând mijloacele tradiționale de muncă: sapă, seceră, coasă, greblă, furcă.

S-a calificat ca brutar și a practicat această meserie aproape 15 ani, la Toplița și Sărmaș. A decis apoi, după tentația de a pleca la muncă în străinătate, să rămână acasă, cu familia, și să se axeze pe agricultură. Au cultivat la început cartofi, mulți cartofi, dar, neputându-i valorifica la timp, afacerea s-a dovedit a fi un eșec.

S-au orientat apoi spre creșterea animalelor. Au crescut mai întâi viței pentru carne, 8-12/an, care trebuiau să atingă greutatea de 300 kg. De mai mulți ani cresc doar vaci pentru lapte. Au în prezent aproximativ 40 de vaci pe care le furajează iarna în grajd, vara la pășune. Producția de lapte depinde de rasa animalelor, de îngrijire a lor, dar mai ales de furajare. S-au informat mai întâi, apoi au cumpărat câteva vaci de rasă superioară pe care le-au înmulțit, și-au cumpărat utilajele necesare: două tractoare, cositoare rotativă, greblătoare, balotieră, încărcătoare. Ar fi necesară și o combină, spune dl. Aurel Vaidoș, care s-ar putea cumpăra prin asocierea mai multor fermieri.

Printr-o furajare bună se realizează o producție bună de lapte și, ca atare, profit. Au vaci care iarna produc până la 24 l lapte/zi. Ce se înțelege printr-o furajare optimă? Înseamnă hrană diversă și bogată în nutrienți: siloz de porumb, tărâțe, borhot de bere și fân. Pentru iarna care urmează au pregătit circa 20 tone de siloz de porumb (60 de remorcci). Consideră că producerea și utilizarea silozului de porumb este rentabilă: se produce o cantitate mai mare decât fânul pe o suprafață mai mică, iar vacile furajate cu siloz lactează mai bine.

Cum se descurcă cu forța de muncă? Se bazează pe resursele familiei în primul rând și pe munca mecanizată. Dar este necesar și de angajați sezonieri sau permanenți: îngrijitori/ ciobani. Victor, fiul, a absolvit facultatea de drept; Ioana, fiica, este studentă la drept. Vara, în vacanță, amândoi sunt pe tractor și unde este nevoie.

Nu este de neglijat confruntarea fermierilor cu animalele sălbatice: urșii și mistreții. Dar când vacile sunt la pășune, vara, cireada este protejată prin garduri electrice. Mai greu este să protejeze culturile de mistreți. Pagubele pe care le provoacă mistreții sunt inerente, inevitabile.

Gânduri de viitor: o selecție a animalelor, dorința de a-și amenaja ferma pe Șeștină, în afara zonei locuite, dar asta ar presupune existența sursei de apă, a curentului electric și drumului de acces, dar și posibilitatea de comasare a suprafețelor de teren pe care le deține familia.

Sănătate, spor la muncă, curaj, optimism și entuziasm în continuare familiei Vaidoș!

NICOLAE și MIRELA TĂNASĂ, fii de gospodari din Subcetate, au crescut învățând să îngrijească animale și să le iubească cu prietenie. Și-au întemeiat o familie și o gospodărie frumoase. Au trei copii și multe animale: 12 vite, porci, câini. Îi găsești fie la locuința lor din Centru, copiii frecventând școala, fie în satul Duda, unde își țin animalele de primăvara până toamna. S-au născut amândoi în satul Duda, aici au fânețe și pășune, au locuință și grajd.

S-au ajutat timp de trei ani cu un proiect european, 141, acum se bazează doar pe resursele proprii: pământ, animale și multă muncă. Vara, Nicolae îngrijește, pe lîngă animalele proprii, și vite ale consătenilor. Viața lor se întemeiază pe multă muncă, dăruire, iubire, respect, responsabilitate, omenie. Își asigură existența demn, crescând animale și valorificând produsele lor. Ce-și doresc ei? Sănătate, putere de muncă, să-și vadă copiii mari și sănătoși…

SEBASTIAN MUSCĂ  a participat și a obținut Locul I, categoria oi, grup ovine, la Festivalul oierilor organizat în data de 6 oct. 2013 de Asociația crescătorilor de animale și de Primăria comunei Tulgheș.

A consemnat: Prof. Doina Dobreanu

7.2.       Rugăciune pentru casă și pentru familie

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, care întru cele înalte locuiești și spre cele smerite privești, binecuvântează casa noastră  și cu puterea Ta întărește-ne pe noi, robii Tăi…, cei ce locuim în ea. Bine este, Doamne, ca și casa noastră să fie ca o a doua biserică, în care noi ne închinăm, înaintea sfintelor icoane și ne rugăm Ție.

Binecuvântează, Doamne, gospodăria noastră și înmulțește în ea toate bunătățile, să uităm de grijile și nevoile pământești și să putem lucra cu osârdie pentru dobândirea vieții celei veșnice și pentru a ajunge în locașurile Tale cele sfinte.

Îndepărtează de la noi toate cursele vrășmașului celui pierzător de suflete, trimite pe îngerul Tău cel milostiv, ca să ne păzească și să ne ferească de toată răutatea și să ne povățuiască spre lucrarea tuturor faptelor celor bune și spre împlinirea sfintelor porunci.

Că Ție ți se cuvine a ne milui și a ne mântui, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin (Arsenie Boca)

8. DE-ALE VIEȚII…

8.1. Dialog între generații: Ziarist Teodora Mîndru și prof. Doina Dobreanu

Doina Dobreanu: Teodora Mîndru, ești acum, nu de multă vreme, jurnalist, așa cum ți-ai dorit!? Cu câțiva ani în urmă erai „jurnalist” la revista „Lyceum”, a elevilor Liceului „Miron Cristea” din Subcetate. Jocul de atunci s-a transformat într-un vis, apoi visul în realitate. Vorbește-ne despre aceste etape ale devenirii tale (liceu, facultatea de jurnalism, profesiune). A fost greu? Ușor?

Teodora Mândru: Da, de câteva luni profesez în adevăratul sens al cuvântului. Imediat după licenţă, m-am mutat la Târgu-Mureş şi m-am angajat. S-a întâmplat totul foarte repede şi nici nu prea am apucat să realizez ce schimbare mare fac. Dar a fost mai bine aşa. Fiind obişnuită cu stresul ultimului an de facultate, cu licenţa, cu examenele, mutarea mea la Târgu-Mureş şi locul de muncă au fost privite altfel. Dar să ne întoarcem puţin în timp. Îmi amintesc cu drag de dumneavoastră şi de momentele când scriam la revista „Lyceum”. Sub îndrumarea dumneavoastră am scris primele eseuri în mica revistă. Apoi, mi-am dat seama că îmi place domeniul şi am început să mă gândesc tot mai serios la jurnalistică. Nu ştiam prea mulţi jurnalişti din zona noastră la vremea respectivă. Am ales să studiez jurnalismul la Sibiu. Eram singură acolo şi mi-a fost tare greu la început. În anul I de facultate am simţit o oarecare frustrare pentru că erau colegi de-ai mei mult mai bine pregătiţi. Am recuperat din mers şi la sfârşitul anului III mi-am dat seama ce schimbare mare s-a produs în mine. Bursa de studiu, oamenii pe care îi cunoşteam, locurile în care aveam ocazia să merg şi tot ceea ce însemna jurnalism m-au motivat să lupt pentru ce-mi doresc şi mereu am fost optimistă şi în ceea ce priveşte locul de muncă. Trăim într-o perioadă destul de tulbure. E foarte greu să-ţi găseşti de lucru în domeniu şi acest lucru îl ştiu toţi tinerii de vârsta mea. Pe mine m-a iubit Dumnezeu şi îngeraşul meu păzitor mi-a vegheat fiecare pas, m-a luminat în luarea celor mai importante decizii şi a avut grijă de mine mereu.

DD: Lucrezi pentru un cotidian târgumureșan. Ce bucurii, ce satisfacții întâlnești în activitatea ta de tânăr jurnalist?

TM:Lucrez la cotidianul „Zi de Zi”. Eu am venit la Târgu-Mureş foarte hotărâtă şi optimistă. Aici, m-am întâlnit cu jurnalişti de-ai noştri, de la Subcetate. Dorina Matiş, un om deosebit, mi-a spus de la început că are încredere în mine. M-am bucurat să ştiu că din localitatea noastră au plecat tineri care au devenit buni jurnalişti. Aşadar, munca la „Zi de Zi” înseamnă pentru mine o provocare foarte mare. Mă tot întreabă lumea de ce nu am ales să lucrez în televiziune şi răspunsul este simplu. Când lucrezi la ziar, ai ocazia să îţi formezi mâna, să abordezi un stil nou. De fapt, ai oportunitatea să-ţi conturezi propriul stil şi propria scriitură jurnalistică. De aceea, sunt fericită că debutul meu în jurnalism este la acest cotidian. Nici o zi nu-i ca alta aici. În fiecare zi cunosc oameni noi, mă confrunt cu situaţii noi şi am parte de provocări noi. Sunt la început de drum şi am atâtea de învăţat. Zilnic învăţ ceva nou şi când merg acasă şi rememorez ziua respectivă, am sentimentul frumos că viaţa mea arată altfel de când sunt aici. Poate că încă e devreme să mă numesc jurnalist, însă eu sunt dispusă mereu să învăţ de la oamenii din jurul meu şi cred că lucrul acesta este cel mai important.

DD: Am citit cu mare bucurie prima revistă pe teme de sănătate realizată integral de tine, „Sănătate. Pentru viață, Zi de zi!”,an 2, nr. 6, iulie 2013, realizare pentru care te felicităm. Te rog să prezinți tu sumarul revistei.

TM: Cu mare plăcere. Este vorba despre: „Locomat face minuni la Nova Vita”, „Riscurile teleportării copiilor în lumea virtuală”, „Peștii fac minuni pentru picioarele tale”, „Fizioterapie sau cum să creezi senzații plăcute pentru sănătate”, „Diabetul la copii, mai ușor cu ASCOTID-Mureș”, „Centrele de wellness, tot mai căutate de tineri”, „O memorie bună într-o alimentație sănătoasă”.

DD: Îți urmăresc postările tale pe internet. Uneori găsesc în mesajele tale bucuria de a te întoarce acasă, la Subcetate, unde te așteaptă mama și sora, ca și bucuria întoarcerii la Sibiu. Ce înseamnă pentru tine cele două repere?

TM: Vreau să vă mărturisesc că cel mai bine mă simt acasă, la Subcetate, cu mama şi sora mea. Acasă este locul care îmi oferă linişte, energie şi îmi dă mereu o stare de bine. Amintirile de la Subcetate îmi apar şi reapar în minte de fiecare dată când ajung acasă. Da, postez des pe Facebook mesaje despre Subcetate şi Sibiu. Sibiul este al doilea loc drag mie. Acolo am trăit cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă perioadă a vieţii. Am avut o studenţie frumoasă, mi-am făcut prieteni, am reuşit să mă afirm la facultate şi am absolvit Facultatea de Jurnalistică cu cea mai mare mândrie. N-am regretat nicio clipă faptul că am ales jurnalismul şi nici acum nu regret. Cu această ocazie, vreau să le spun tuturor celor care îşi aleg o facultate să aibă grijă când aleg. Cel mai important e să faci ceea ce îţi place şi la ce te pricepi mai bine. Facultatea trece repede, timpul se scurge, dar important e ce faci după ce ai absolvit facultatea. Trebuie să devii un om competent, să fii bun în domeniul tău, pentru că doar aşa poţi reuşi.

DD: Câteva cuvinte despre crezul tău de viață și despre proiectele tale de viitor? Îți dorești să rămâi în România sau să pleci?

TM: Eram prin clasa a VIII-a, cred, când Părintele Gheorghe Oană ne-a învăţat un lucru. În viaţă, dacă vrei să faci ce îţi place, trebuie să faci, mai întâi, ce trebuie. Eu l-am ascultat şi mereu am păstrat în minte aceste cuvinte. Am făcut ce trebuie şi acum fac ce-mi place. Cred că acesta este crezul meu în viaţă. Programul meu de la ziar mă extenuează în unele zile şi îmi ia toată energia, însă ştiam că aşa o să fie. Doar cu multă muncă poţi clădi lucruri frumoase şi durabile. Legat de proiectele mele de viitor, pot să vă mărturisesc că m-am înscris la un master în domeniul relaţiilor publice, la Sibiu, şi continui munca la ziar. N-am vrut să mă desprind de tot de oraşul meu de suflet şi am ales să-mi continui studiile tot acolo. Când eram studentă, în fiecare vacanţă de vară am muncit în Italia, în domeniul hotelier şi astfel mi-am strâns bănuţi pentru facultate. Am încercat să mă descurc cât de mult pot singură. Aşadar, văzând cum stă treaba în afara ţării, au fost momente când m-am gândit să plec, să-mi fac un viitor departe de România. Am avut o perioadă în care eram hotărâtă să urmez cursurile unui program de master în Italia, la o universitate din Perugia, dar nu mi-am permis şi atunci am rămas aici. Deocamdată, mă focusez asupra carierei şi rămân în ţară, însă nu exclud, în viitor, posibilitatea plecării din ţară. Acolo unde mi-e bine, acolo o să fiu.

DD:  Multă sănătate, putere de muncă, entuziasm,încredere în forțele tale și succes în tot ceea ce faci, Teodora!

8.2. Despre singurătate

Nu suntem singuri, când întreprindem întru Bine și Frumos

Moto: „Dacă plângi pentru că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele” – Rabindramath Tagore

„Unde este credință, disperarea nu are ce căuta. Fiecare clipă a vieții celui ce crede se împrospătează, devenind mereu ceva nou și luminos.” –  Monseniorul Vladimir Ghica

Singurătatea este o stare psihică și se percepe individual, în funcție de concepția despre viață, de caracterul, de credința și de înțelepciunea fiecărei ființe, ca și în funcție de climatul familial și social în care trăiește. Singurătatea se percepe diferit, personal, la fel ca și bucuria, tristețea, iubirea. Atitudinile celor care se confruntă cu această stare de spirit pot fi contradictorii. Numai rostind cuvântul „singurătate”, unii simt o înfiorare, sunt cuprinși de teamă, o teamă asemănătoare cu cea pe care o provoacă boala, neputința și, în cele din urmă, moartea, fiindcă, de fapt, suferința pricinuită de boli, de neputință și de moarte se trăiește pe cont propriu, în cea mai mare măsură.

Ne vine greu să ne împrietenim cu singurătatea și s-o acceptăm ca tovarăș de viață, să conștientizăm că, în realitate, ne naștem cu ea, că o purtăm în noi înșine și că este partenerul nostru permanent. Răsfățați de căldura, grija și iubirea părintească, când suntem copii, răsfățați de mângâierea, de tandrețea și veselia prietenilor, apoi de dragostea pasională reușim o vreme și încă o vreme să străbatem legenda personală ignorând singurătatea din noi, reușim să o ferecăm într-o cămăruță ascunsă a sufletului nostru, să o ținem sub control.

Există destui copii care cresc privați de sentimentul matern, abandonați de mici, singurul alint găsindu-l în singurătatea din ei înșiși, ocrotiți de Îngerul Păzitor. Tinerii învață să găsească remediul împotriva singurătății în grupurile de prieteni până vor intra într-o relație de cuplu. Dar cum nimic nu este etern, vine o vreme când nici dragostea, care pălește și ea, nu mai poate stăvili și controla singurătatea. O știm, o cunoaștem, dar refuzăm să ne împrietenim cu ea. Singurătatea aduce și melancolie, și tristețe, și amărăciune.  Devenim buni tovarăși cu ea la bătrânețe. Bătrânii rămân singuri, de obicei, părăsiți sau vizitați rar de copii, dacă îi au. Unii suportă singurătaatea mai ușor, ca o stare de normalitate.

Singurătatea este o temă care mă preocupă și pe mine de la o vreme, de când mă lupt cu ea. O simt cum crește în mine. I-am simțind sămânța încolțind în sufletul meu când mi-am pierdut copilul, unicul. Am pierdut atunci nădejdea de a mă bucura de iubirea și de grija fiului meu la bătrânețe, așa cum speră toți părinții. Oricât de firavă ar fi fost atenția lui pentru mine, iubirea reciprocă ar fi fost, totuși, un suport pentru a susține speranța și dragostea de viață.

„Trebuie să învățăm să fim singuri, așa cum trebuie să învățăm să iubim”, spunea Octavian Paler. „Într-o insulă unde nu mai există nimeni în afară de noi putem culege ce-am semănat, dar nu vom fi fericiți. Oricâte bogății vom strânge, va lipsi ceva. Cu cine să vorbesc despre ele. Și cu cine să le împărțim”. (Octavian Paler, „Scrisori imaginare”)

Nu putem trăi singuri. Singurătatea mea m-a învățat să caut…Însuși faptul că îmi pun întrebări și caut răspuns la ele înseamnă că nu sunt singură. Mă am pe mine. Se spune că fericit este acela căruia îi place compania propriei persoane. Fiind împăcat cu Binele, nu te poți simți singur niciodată. Nu suntem singuri, când întreprindem întru Bine. Trăind corect și cinstit, la bătrânețe te poți bucura încă o dată de viața ta, rememorându-ți bucuriile faptelor bune sau dăruind bucurie. Nicolae Iorga spunea că avem întotdeauna cu noi doi tovarăși. „tot binele pe care l-am făcut și tot răul”.

Gândul îmi zboară la romanul „Un veac de singurătate”, al scriitorului columbian Gabriel Garcia Marquez, publicat la Buenos Aires în 1967. Romanul, o alegorie a condiției umane, are ca temă centrală singurătatea omului în lume. Se desprind din această carte câteva idei fundamentale și anume: oamenii trec singuri prin viață indiferent de numărul de persoane cu care se înconjoară în traiul de zi cu zi; nu există dragoste îndeajuns de profundă și durabilă pentru a alunga singurătatea pentru totdeauna; dragostea pasională doar amăgește sentimentul de singurătate; omul trebuie să înfrunte viața singur, cu toate suișurile și coborâșurile ei.

Apoi îmi vine în minte povestirea „Bătrânul și marea” de Ernest Hemingway… Lupta bătrânului cu peștele simbolizează lupta omului cu existența, dar și dorința omului de a-și asigura propria-i valoare. Măreția bătrânului singuratic constă în asumarea eșecului, în depășirea lui prin păstrarea demnității umane: „Dar omul nu-i făcut să fie înfrânt (…). Un om poate fi nimicit, dar nu înfrânt” sunt  cuvintele-cheie care exprimă sensul și mesajul acestei povestiri și al întregii povestiri a lui Hemingway. Proiectele, aparent banale, mărunte ale bătrânului pescar exprimă forța, optimismul și măreția, ca și victoria morală a omului care nu se lasă înfrânt, învingându-și propriile slăbiciuni și neputințe. „Poate n-ar fi trebuit să fiu pescar! Îl străfulgeră un gând. Dar pentru asta sunt făcut”. Plecând de la memorabila povestire a lui Ernest Hemingway despre bătrânețe și singurătate, gândul îmi revine la bătrânii din satul meu, la verticalitatea și demnitatea lor. Câtă asemănare între aceștia și bătrânul pescar al lui Hemingway, dacă am în vedere optimismul și forța lor morală, înțelepciunea și o oarecare filozofie a vieții venită din vremuri imemorabile! Acești oameni au trăit simplu, pe marginea unui pârâu ce curge între două dealuri abrupte, petrecându-şi serile la lumina lămpii, muncind până la capătul firului vieţii, alungând pustia de singurătate prin prezenţa unui animal prietenos, cu care se poate comunica, dacă nu prin cuvinte, măcar prin privire, prin mângâieri, prin tandreţe şi devotament. Atâţia oameni ca cei pe care i-am cunoscut şi care s-au petrecut erau de o altă factură. Ei n-au putut renunţa, în ciuda împrejurărilor de tot felul – familiale, sociale, istorice – la demnitatea umană asigurată de libertate, oricât de îngrădită ar fi fost ea, şi nici la mica proprietate: casă, curte, văcuţă, ogorul de pe povârnişul coastei lucrat cu multă sudoare … Bătrânii singuri au o imensă dragoste și duioșie pentru făpturile naturii cu care vorbesc pentru a se simți mai puțin singuri. Cu fiecare om care pleacă suntem mai săraci în statornicie, în demnitate, în cumpătare, întru însăşi fiinţa noastră.

„A nu fi singur, spunea O. Paler, înseamnă, poate, a ști să te dăruiești”…

Adevărat este că nu suntem singuri, când întreprindem întru Bine și Frumos.

Profesor Doina Dobreanu

9.      ECOLOGIE, MEDIU

Prevenirea incendiilor în locuințe și gospodării

1. Reguli de prevenire a incendiilor la dispozitivele şi aparatele electrice:

·        NU amplasaţi radiatoarele lângă perdele sau mobilier şi NU le utilizaţi pentru uscarea rufelor, deoarece acestea pot lua foc foarte uşor;

·        Poziţionaţi întotdeauna aparatele de încălzire cu spatele la perete şi cu suprafaţa de radiere a căldurii către cameră; dacă este posibil, fixaţi-le de perete pentru a nu se răsturna;

·        Opriţi aparatele de încălzit dacă nu sunteţi în cameră sau dacă vă culcaţi; atenţie la distanţa la care amplasaţi radiatorul faţă de pat;

·        NU alimentaţi mai mulţi consumatori electrici (radiatoare, plite electrice, calorifere, etc.) din acelaşi prelungitor (sau din aceeaşi priză) în acelaşi timp;

·        NU lăsaţi aparatele electrice sub tensiune când nu le folosiţi, pot fi oricând surse generatoare de incendiu;

·        NU amplasaţi conductorii electrici aflaţi sub tensiune sub covoare, mochete sau preşuri; un scurtcircuit al conductorilor electrici poate provoca aprinderea izolaţiei şi implicit a produselor aflate deasupra;

·        NU utilizaţi aparate electrice care au conductorii de alimentare uzaţi, deterioraţi sau care nu mai au un ştecher; firele introduse direct în priză, pe lângă pericolul electrocutării, nu asigură un contact bun şi provoacă încălzirea excesivă a conductorilor electrici;

·        NU amplasaţi perdelele sau alte materiale textile în imediata apropiere a becurilor de tip incandescent deoarece pot lua foc foarte uşor;

·        NU aşezaţi ghivece sau vaze cu flori pe frigider! Apa vărsată poate produce scurtcircuit electric, favorizând astfel apariţia unui incendiu.

2. Reguli de prevenire a incendiilor la exploatarea sobelor de încălzit cu lemne:

·        în faţa focarelor nu se vor amplasa materiale combustibile (lemne, motorină, etc.) la mai puţin de 1,25m;

·        NU lăsaţi materiale combustibile în spaţiile dintre sobă şi perete;

·        NU uscaţi hainele pe sobă;

·        NU folosiţi pentru aprinderea lemnelor din sobă, materiale sau lichide combustibile ce produc vapori (benzină, diluant, etc.);

·        înainte de utilizare şi periodic, sobele de încălzit şi coşurile de fum vor fi verificate pentru depistarea eventualelor fisuri, crăpături, înfundări sau alte nereguli;

·        coşurile de fum vor fi tencuite pe toată suprafaţa;

·        în timpul funcţionării sobelor, uşiţa focarului va fi menţinută închisă şi zăvorâtă;

·        amplasaţi în faţa sobelor cu lemne o cutie metalică: aceasta va asigura protecţie faţă de căderea accidentală, direct pe podea, a lemnelor aprinse, care ar putea determina incendierea materialelor combustibile cu care acestea ar veni în contact;

·        NU construiţi sobele şi coşurile de fum în jurul grinzilor de lemn sau a altor elemente combustibile de construcţie care pot lua foc;

·        cenuşa şi jăratecul vor fi depozitate în gropi speciale, iar în condiţii de vânt se vor stinge cu apă;

3. Reguli de prevenire a incendiilor la exploatarea sobelor de încălzit cu gaze şi lichide combustibile:

·        verificarea periodică şi menţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiilor: conducte, robinete, arzătoare,etc.

·        nu se folosesc accesorii improvizate sau neomologate, cum ar fi: furtun de cauciuc, racord elastic, arzătoare construite artizanal, etc;

·        când se constată prezenţa gazelor într-o încăpere, se va proceda de îndată la aerisirea acesteia; aprinderea focului se va face numai după înlăturarea cauzelor care au determinat scăpările de gaze;

·        atenţie la prezenţa monoxidului de carbon produs de arderea incompletă sau de coşurile de fum neinstalate sau neîntreţinute corespunzător; monoxidul de carbon este un gaz inodor (fără miros), incolor (fără culoare), insipid (fără gust) şi de aceea nu poate fi sesizat la timp, inhalarea lui putând să vă ucidă;

·        aprinderea focului se va face prin utilizarea unui mijloc corespunzător, cu respectarea principiului „combustibil pe flacără”;

·        atât la aprinderea focului, cât şi la stingere, gazele vor fi deschise, respectiv închise, mai întâi de la robinetul principal şi după aceea de la robinetul arzătorului;

·        se vor respecta cu stricteţe instrucţiunile specifice de funcţionare a aparatelor. 

Pe timpul utilizării sobelor, SE INTERZICE:

·     uscarea sau aşezarea pe sobe a hainelor sau a altor obiecte combustibile;

·     utilizarea sobelor fără uşiţe la focare, sau cu uşiţele defecte;

·     lăsarea nesupravegheată a focului;

·     lăsarea copiilor fără supraveghere în încăperi cu sobe în funcţiune;

·     executarea verificărilor de către persoane neautorizate;

·     supraîncălzirea sobelor în timpul exploatării.

4. Reguli generale:

·     Orice foc, fie că este în interiorul casei sau în exteriorul ei, trebuie supravegheat;

·     Se interzice folosirea chibriturilor, lumânărilor, lămpilor de iluminat cu petrol, în spaţii cu pericol de incediu (depozite de furaje, grajduri, magazii, alte anexe, etc.) şi explozie (în apropierea buteliilor de aragaz, instalaţiilor de gaze naturale, etc), cât şi la executarea lucrărilor agricole – (în lanuri de cereale, pajişti, mirişti), în păduri şi în apropierea acestora;

·     Nu utilizaţi aparatele electrice cu mâinile ude; riscaţi să vă electrocutaţi şi să suferiţi arsuri;

·     Este interzisă depozitarea de materiale lemnoase, furaje sau alte materiale combustibile sau inflamabile (butelii, bidoane cu produse petroliere) în podurile locuinţelor;

·     Coşurile de fum vor fi periodic verificate, curăţate şi reparate de către personal specializat şi autorizat.

Șef SVSU Subcetate, Liviu Sbanca

10.  REVEDERI LA SUBCETATE

10.1. Întâlnirea fiilor satului, la 50 de ani

Duminică, 9 august 2013. La Subcetate a avut loc sărbătoarea celor care în acest an au împlinit vârsta de 50 de ani. Inițiativa inimoaselor doamne Ana-Eugenia Dobrean și Ileana-Ana Platon a dat roade, dar nu mulți au fost cei care și-au dăruit bucuria revederii cu colegii primilor ani de școală. Să-i amintim pe sărbătoriții zilei: Constantin Baroi, Lenuța Buzilă, Dan Cotfas, Aurelia Deac, Dănuț Deac, Ana-Eugenia Dobrean, Ioan Dobrean, Doina-Monica Dragomir, Livia Mureșan, Ileana-Ana Platon, Marilena Țifrea, Doina-Ioana Urzică, Doina Țifrea, Maria Urzică.

Îmbrăcați în frumoasele costume tradiționale și foarte emoționați, participanții la întâlnirea fiilor satului s-au adunat la Primărie, unde domnul primar prof. Ioan Rizea i-a întâmpinat cu un cuvânt de bun venit:

„Dragii mei consăteni, pentru mine reprezintă o mare bucurie faptul că sunt împreună cu dumneavoastră la sărbătoarea pe care ați hotărât să o faceți astăzi ca fii ai satului care pășiți în acest an pragul a o jumătate de veac de viață. Vă felicit mult pentru aceasta și vă doresc multă, multă sănătate și să atingeți și finalul celei de-a doua jumătăți de veac. Mă bucur foarte mult că șirul întâlnirilor fiilor satului continuă, ceea ce înseamnă că oamenii iubesc locul unde a început drumul lor în viață. Noi, cei care astăzi conducem această localitate, încercăm să o facem cât mai primitoare, în ton cu timpurile acestea. Fiți convinși că în următorii ani se va schimba destul de mult în bine.

Dumneavoastră vă trageți din seva acestui pământ; el v-a crescut, el v-a dat putere și tărie să răzbiți în viață și, cu siguranță, toți sunteți niște învingători: ați reușit să vă faceți familii frumoase; unii ați plecat, dar nu definitiv fiindcă chemarea pământului vă aduce din când în când „acasă”; alții ați rămas aici să vă întemeiați gospodării frumoase. Emoția cu care veniți acum să vă întâlniți părinții, rudele, prietenii este cu totul aparte. Amintirile fac parte din viața noastră…Să dea Dumnezeu să fiți sănătoși, să vă puteți întâlni în continuare la fiecare deceniu de viață!”

Momentul următor, la fel de emoționant, s-a consumat la Biserica „Sfântul Dumitru” din localitate, unde sărbătoriții și familiile lor au participat la liturghie și la parastasul pentru colegii adormiți în Domnul: Cornel Cotfas, Dumitru Urzică.

Au rămas și au petrecut împreună până la sfârșitul zilei, împărtășind bucurii, necazuri, speranțe, zâmbind și lăcrimând. Și petrecerea n-ar fi fost deplină fără o suită de învârtite și ștraiere interpretate la vioară cu virtuozitate de colegul lor, colonelul Ioan Dobrean, și jucate cu dor și drag de toți cei prezenți.

10.2. Revederi în 2013, după 30 și 10 ani, ale absolvenților de liceu

„Pornit-am tineri ca albatrosul imaculatelor seninuri și mândri, poate, ca albatrosul sângelui regesc!”(Minulescu) dar a venit și ziua…Ziua în care ne-am oprit din drum. Înspăimântați că-n urma noastră văzut-am pe alții cum sosesc, cum ne ajung, ne trec-nainte și râd că nu-i putem opri… Și toate astea s-au întâmplat pe-același drum pe unde ieri trecură, poate, străbunii noștri și părinții, pe unde, unii după alții, drumeții trec de mii de ani și am crezut că vom culege NOI toată mierea vieții. Pentru că așa a fost și va fi mereu TINEREȚEA. Când ești tânăr, orice prăpastie poate fi trecută printr-un salt, orice idee a înaintașilor e învechită și orice autoritate este o constrângere. Fiecare lege este o tiranie, iar fiecare utopie e seducătoare și toate bucuriile sau nefericirile vin numai din dragoste.

Am avut libertatea de a visa, a spera,a înfăptui. Am plătit prețul său sau am cules roadele rând pe rând. Mintea și frumusețea se schimbă cu timpul, însă nu pier…

Anul acesta s-au adunat la Liceul din Subcetate, cei care „pornit-au tineri ca albatrosul imaculatelor seninuri și mândri, poate, ca albatrosul sângelui regesc”, absolvenții anului 1983 și ai anului 2003. Au trăit împreună cu profesorii lor emoțiile revederii după 30 de ani, respectiv după 10 ani. Nerăbdare, bucurie și entuziasm, îmbrățișări, zâmbete și lacrimi, noi speranțe și promisiuni…                                        

A consemnat: prof. Doina Dobreanu

COLECTIVUL DE REDACȚIE:

Prof. Ion Rizea - primarul comunei Subcetate

Profesorii Ioan Cutlac – director adj.al liceului, Vasile Rusu, Ionela-Ramona Moldovan, Dorina Marc – psiholog, Doinița-Ana Dobrean

Daniela-Ana Cotfas – bibliotecar

Liviu Sbanca - șef serviciu S.V.S.U.;

Mariana Sbanca – secretar Primărie

EleviI Denisa-Teodora-Maria Popa, Andreea Natea, Raul Buzilă

Colaboratori: Dr.Valentin Marica, Jurnalist Teodora Mîndru, Aurel și Tatiana Vaidoș, Mirela Tănasă, Alexandru Stan

Foto: Doinița-Ana Dobrean, Claudiu Mureșan, Liviu Sbanca

Sărbătoarea Naşterii Domnului să vă aducă sănătate şi pace sufletească, iar Anul Nou 2014, rodnicie şi bucurii nenumărate!

La mulţi ani !

Primăria şi Consiliul Local Subcetate

Un răspuns venit de departe:

Străine sărbători

Crăciunu-ți e departe, Crăciun printre străini,

Asculți cu ochii-n lacrimi colinde și suspuni.

Și-e plină masa, iată, dar tu suspini și taci,

C-ai vrea și tu acasă Crăciunul să ți-l faci.

S-auzi câinii cum latră și-n poartă cum îți bat

Colindătorii satului cu sufletul curat.

Să-i lași să intre-n casă, să-ți cânte lin, duios,

Colindele ce-anunță nașterea lui Cristos.

Dar nu-i nimeni pe stradă, colindători nu vin.

Amar mai ești, Crăciune, Crăciunule străin,

Că poți să ai de toate, și bani, și masa plină,

Prietenii-s departe și nimeni n-o să vină.

Tu taci și-asculți întruna cum leru-i ler,

Și sufletu-ți se nalță cu steaua sus pe cer

Și fuge precum gândul în satul tău sărac…

Tu lasă-l să se ducă, atâta fă-i pe plac.

Sufletu-ți e departe. Doar tu printre străini

Asculți cu ochii-n lacrimi colinde și suspini.

Aștepți să latre câinii, aștepți colindători…

E-aproape dimineață. Străine sărbători. (VIOREL BOLDIȘ)