Târgul de primăvară la SUBCETATE : 15 martie1935 - 15 martie 2023

   

 E din nou 15 martie, ziua tradiționalului târg de primăvară de la Subcetate, prilej de întâlnire, de comunicare, de bucurie pentru lumea noastră rurală, începând din aceeași zi a anului 1935, când s-a inaugurat.

Inaugurarea târgului la 15 martie 1935

    Despre perioada de început a târgului, găsesc mărturii în cartea doamnei LUCREȚIA CETINĂ (n. 1932, fiica primarului Petru Pop a comunei Subcetate din acea perioadă), APUSE VREMURI… (Editura Cezara Codruța Marica, 2019):

  „Și tot pentru folosul comunității, după cinci ani de investigații, cercetări, și concesii, primarul a obținut pentru comuna Subcetate terenul cunoscut sub denumirea de Poiana Târg. Aflat în centrul comunei, era locul ideal pentru organizare și desfășurarea marilor târguri, săptămânal în ziua de joi și anual în 15 martie și 1 septembrie. În primăvara lui 1935, la 15 martie, când a fost inaugurat târgul deschis tuturor, mulțimea îmbrăcată în haine de sărbătoare curgea parcă spre Poiana Târg, dornică să vadă ce produse pot cumpăra, ce produse pot vinde, sau poate doar din curiozitate. Primar, notar și consilieri îi întâmpinau cu satisfacție și bucurie pe cei care veneau la inaugurarea acelui vestit târg, între care și mulți străini.

Consilierii primăriei în 1935

  Veneau negustori interesați să cumpere vite tinere de rasă superioară, odrasle ale faimoșilor tauri Simmental, ținuți într-o clădire albă, modernă din apropierea târgului, în condiții stricte de curățenie și hrană, ce constituiau mândria și podoaba  comunei noastre de gospodari. Era cel mai modern așezământ pentru tauri reproducători din zonă, prin care rezultau animale robuste și foarte căutate. Cai de rasă iuți și vioi, sprijinul muntenilor în deplasările pe  munte în orice condiții, erau scoși la vedere.

 Pe tarabe, țăranii își valorificau produsele lactate provenite de la animale crescute cu iarbă proaspătă de pe munții din jur. Comercianții ambulanți, adăpostiți în corturi, expuneau produse cromatice necesare ornamentelor costumelor populare (fire de cusut, mărgele, paiete, broderii) și ale altor obiecte necesare în gospodării.
Pe când soarele aluneca ușor pe bolta senină, forfota era în toi, iar vântul înșelător se împletea cu vocile pline de bucurie ale copiilor care cumpărau mingi elastice, păpuși, figurine de ciocolată, fluiere, muzicuțe, bomboane și nelipsita turtă dulce cu oglinda lipită în mijloc.
   În tot acest timp, pe jar se învârteau cârnații. Nu lipseau plăcintele cu brânză coapte în cuptor, iar setea se potolea cu vin fiert, sucuri aromate din fructe de pădure și apă minerală adusă dintr-o fântână de Peste Mureș.
  Când nu era târg, poiana era ocupată de copii care preferau să se joace oină, sau de trupe mărunte cu programe artistice, sau popasul țiganilor migratori, apariții stranii și frumuseți sălbatice…
  Toate aveau farmecul lor, iar primarul a intuit necesitatea și importanța unui asemenea târg în viața comunității, util nu doar pentru dezvoltarea economică și sprijinul comerțului, cu si pentru menținerea moralului sătenilor dornici să participe la întruniri, să comunice și să se distreze.”

https://asociatiaculturaladobreanu.blogspot.com/2020/02/profesor-lucretia-cetina-apusr-vremuri.html

💢

Îmi amintesc imagini ale târgului din vremea copilăriei mele, a anilor 60. Nelipsite erau turta dulce cu oglindă, acadelele, jucăriile modelate din lut ars și din lemn, oalele și farfuriile din ceramică pictate cu motive florale, mărgelele, clopotele, ceaunele, harnașamente pentru cai. Mai era și târgul de animale: vite. Cai, porci. Veneau căruțe din cele patru orizonturi și se amestecau limbile: româna, maghiara, țigăneasca. Se aduna o mare de oameni. Fiecare cumpăra ceva, un așa-zis „pui al târgului”. Seara răsuna satul de cântecul cucilor, jucării din ceramică de suflat cumpărate de copii.
    Eu admiram „poveștile” desenate pe pânză albă, prinse cu clame pe sfori, destinate a fi cusute cu acul urmând modelul imprimat. Așteptam cu nerăbdare târgurile mari să-mi aleg o nouă poveste prin care să-mi exersez și perfecționez „arta” cusutului manual prin cel mai simplu punct de cusătură, în urma acului.

    Îmi imaginez cum se pregătea bunicul meu matern, Gavril a Petrii Pop, comerciant cu gospodăria situată la „răscruce de vânturi”, pe locul unde în prezent se află magazinul „La doi pași”, restaurantul „La Corina” și magazinul de furaje. Bunicul a fost cel care a deschis și dezvoltat aici un adevărat vad comercial, în anii 1930-40, cu prăvălie, popicărie și sală de joc. Din 1940, bunicii au devenit din proprietari tolerați, spațiul comercial fiind administrat de ocupanții vremelnici, apoi de statul socialist. Fiecare pas pe care îl fac în acest loc îmi trezește amintirile momentelor trăite în copilărie, în casa și grădina bunicilor.

În cartea amintită de memorialistică, Lucreția Cetină vorbește admirativ despre gospodăria bunicilor mei:

„Locuitorii erau atrași de centrul comunal nu doar de problemele administrative, ci și de spațiul de relaxare, distracție și întâlniri, organizat de fratele tatei, Gavril Pop, care nu s-a implicat în viața politică, dar care , împreună cu soția sa Ana Muscă, au contribuit la emanciparea și educația morală și estetică a generațiilor dintre 1930-1940. Complexul de clădiri era înconjurat de grădina de flori cu parfum suav și pomi cu crengi plecate de rodul fructelor. Cârciuma modernă își primea oaspeții în odăile spațioase mirosind a busuioc cu prețiosul elixir – vinul fiert și țuica  aromate cu diferite mirodenii - , cu plăcinte calde cu brânză coapte în cuptor, cu cozonac și cu gogoși fragede. În astfel de atmosferă,  cei vârstnici depănau amintiri,, comentau evenimentele vremii, însoțiți de doinele și cântecele interpretate la vioară, acordeon și țambal  ce răzbăteau din sala de dans. Întâlnirile aveau farmecul lor. Acolo se întâlneau tinerii veseli cu ținute elegante și sobre, frumoase costume tradiționale, într-un mediu strălucit datorat crezului estetic promovat de generoasa și fermecătoarea Regina Maria.

În sala de popice, liceeni, studenți, ofițeri, învățători și profesori jucau, auzindu-se doar sunetul popicelor doborâte….”

💢

OFERTA  ANULUI 2023 PENTRU „PUIUL TÂRGULUI”