Moto:Închis în cercul aceleiaşi vetrefac schimb de taine cu strămoşii,norodul spălat de ape subt pietre.Seara se-ntâmplă mulcom s-ascultîn mine cum se tot revarsăpoveştile sângelui uitat de mult.Lucian Blaga, BIOGRAFIE
E sâmbătă, 27 aprilie 2024, Ajunul sărbătorii FLORIILOR - o zi minunată de primăvară, care mă ademenește să ies din casă, să pornesc în drumeție, să mă bucur de magia acestui anotimp, creată de renașterea naturii, înnoire perceptibilă cu toate simțurile: concertul păsărilor cu acompaniamentul cucului al pupezei și al greierilor îmi încântă auzul; aerul înmiresmat de prospețimea vegetației și de florile pomilor ce anunță rodirea îmi dezmiardă simțul olfactiv; verdele crud al ierbii, sălciilor și pomilor, în care mijesc și florile, întinderile cerului azuriu cu nori bucălați, Mureșul cu apa brăzdată de prezența rațelor sălbatice, poiana cu oițe și berze, păduricea de la confluența pârâului Duda cu râul Mureș îmi bucură ochii.
Cobor spre Mureș, îmbrățișând cu privirea frumusețea din jurul meu, simt cum mă cheamă pădurea cu brazii ei falnici, străjeri statornici ai acestui loc, vizitat uneori și de Moș Martin.
Drumul e domol, practicabil, îngrijit de curând, ușor de parcurs. Mă încurajează și Toto, cățelul mei, statornic prieten de drumeție, dornic și el de noi senzații. Ne îndemnăm la drum și ne stimulăm reciproc bucuria fără cuvinte, cu încredere unul în celălalt.
Au trecut poate 10 ani de când nu am mai parcurs drumul acesta, dar revederea locurilor din această parte a satului îmi trezește multe amintiri.
În drumul nostru spre locul de pe Dealul Duzii de Sus, parcurs altădată împreună cu părinții mei, îl întâlneam uneori pe Moș LUCA, prilej de bucurie, prin scurtele conversații purtate de dumnealui și tata.
L-am căutat pe Moș Luca - VASILE GAFTON - în anul 1997, cred, când mă documentam pentru monografia comunei Subcetate.
Despre întâlnirea aceasta cu Moș Luca, a se vedea linkul de mai jos:
Luca Gafton era descendentul unei vechi familii din Sobcetate și ultimul care mai purta acest nume de familie. Era nepotul de frate al învățătorilor PETRU GAFTON, care a profesat în Subcetate, și DUMITRU GAFTON, al cărui nume îl poartă școala Gimnazială din Gălăuțaș.
Despre acești „ctitori de neam”, vezi linkul de mai jos:
Revăzând azi cătunul cu câteva case de la gura pârâului Duda, am rămas profund impresionată. Locul ce prin anul 2000 era aproape lipsit de viață, a devenit aproape de nerecunoscut, prin vrednicia celor care traăiesc aici.
Glasul pământului, spiritele străbunilor nu lasă ca acest colț de rai să fie abandonat!
Dana și Sorin ROȘCA, nepoții lui Moș Luca, împreună cu fiii lor , ANDREI și SERGIU, cu dragoste, pricepere și bun gust au reînsuflețit așezarea străveche a familiei Gafton (autentificată în documentele secolului al XVIII-lea) și pun pun în valoare potențialul turistic al locului.
Casa lui Moș Luca a rămas neclintită, falnică; a fost doar reabilitată, pastrându-i-se târnațul specific arhitecturii tradiționale din zonă și a devenit loc de refugiu pentru familie.
Au fost anexate, pentru turiștii dornici să petreacă clipe de neuitat în vecinătatea pădurii și a pârâului Duda, CĂSUȚA DIN PĂDURE, CABANA DUDA, ciubărul pentru baie în aer liber, leagăne în jurul unui amplasament pentru foc, barbecue...
Iată un formidabil loc de popas și start pentru excursii împrejur pe drumuri de munte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu