Dumitru-Ioan COZMA (n. 1964), artist plastic (Convorbire cu Doina Dobreanu)

 

Interviu publicat în volumul V al seriei de carte

LA OBÂRȘIE , LA IZVOR... CONVORBIRI LA SUBCETATE, 2018, pp. 78-88, Editura Cezara Codruța Marica, 

autori: Doina și Vasile Dobreanu

Doina Dobreanu: Domnule Dumitru–Ioan Cozma, îmi face plăcere să vă întâlnesc din când în când la Subcetate. E bine și așa, dar e firesc din moment ce nu mai aparțineți doar acestui loc, ci întregii lumi. Spun acest lucru, cunoscând într-o oarecare măsură CV-ul dvs., fiindcă ați lucrat în străinătate și ați participat la expoziții unde v-au fost achiziționate lucrări de către colecționari din România, S.U.A., Israel, Olanda, Franța, Germania…

E bine că rădăcinile vă cheamă la locul obârșiei, deși ați plecat foarte timpuriu de acasă, spre a urma clasele gimnaziale şi liceale la Liceul de Artă din Târgu-Mureş (1975-1983) și Academia Națională de Arte din Bucureşti (1989-1995), azi, Universitatea Națională de Arte, Departamentul Ceramică, Sticlă, Metal, specializarea Metal, profesor Nicolae Adrian Adam.

Deunăzi, aflând că v-ați întors în sat, v-am căutat să vă solicit la o colaborare pentru una din cărțile de „Convorbiri la Subcetate”... Erați cu meșterii pe acoperișul casei pe care o construiți aici. M-a bucurat hotărârea dvs. de a vă pregăti un cuib în satul natal, dar mă întreb și vă întreb: când veți găsi răgazul pentru o vacanță tihnită la Subcetate?

Dumitru-Ioan Cozma: Aceasta este una dintre cele mai grele întrebări... Îmi doresc să pot veni mult mai des, să-mi prelungesc șederea cât mai mult de fiecare dată dar, din păcate, timpul petrecut în atelier este între termene de predare.

DD: Știu că sunteți omul căruia nu îi place să vorbească despre sine, modest din fire, dar vorbesc creațiile dvs., „Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX”, vol. I, lit. A-G, coordonat de Ioana Vlasiu, apărut la Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 159 - 160.

Am s-o fac și eu pentru cititorii cărții, plecând de la datele înregistrate în 1999 în cartea „Subcetate-Mureș. File de monografie” și în CV-ul găsit pe internet, spre a profita de timpul petrecut împreună pentru a vă ruga să ne vorbiți despre creațiile artistice proprii, ca expresii ale lumii dvs. interioare, chintesențe de aspirații, idei și căutări, de frământări, neliniști și bucurii.

Ați întreprins călătorii de documentare în Austria, Germania, Franţa, Singapore, Malaezia; ați participat la numeroase proiecte precum simpozioanele de la Hojer (sculptură în lemn) și Oddense (sculptură în lemn), Danemarca, în 1999; Budduso (sculptură în lemn), Italia, în 2000; Troyan (Art Keramika), Bulgaria, în 2002; Reghin (sculptură în lemn), în 2003; Pavlikeni (Art Rustika), Bulgaria și Simpozionul „Ion Vlasiu” din Bistra Mureşului, în 2004; Emen (sculptură în lemn), Bulgaria, în 2005; simpozionul de artă contemporană artFORest, Singeorz-Bai, în 2016…

Ați participat la expoziții de grup: 1994 - Galeria Simeza, București; 1995 - Salonul Municipal, Teatrul Național București, Galeria ¾; 1998 - Galeria Căminul Artei, București; 1999 - Salonul Municipal, Sala Dalles, București; 2002 - Târgul internațional de arte vizuale, București; Galeria ArtClub, București; Salonul Municipal, Galeria Apollo, București; 2003 - Galeria Sipka, Sofia, Bulgaria; 2004 - Galeria Galatea, București; Bienala Artele focului, Galeria Apollo, București; Pavlikeni, Bulgaria; 2005 - Galeria Simeza, București; Veliko Târnovo; 2007 - Expoziția Formă, culoare, timp, Galeria Apollo, București; Muzeul Ţării Oaşului, Negrești; Všeradice, Cehia; Muzeul Municipiului București; 2011 - A XII-a Ediție a Salonului Național de Artă Decorativă, Muzeul Național Cotroceni, București; Bienala Națională de Plastică Mică ; 2011 - Arte Decorative. Galeria Elite Profart, București; 2012, 2013 - Metal. Salonul Național al artiștilor care se exprimă cu ajutorul metalului. Galeria Orizont, București; 2012 - Expoziția Națională a Artelor Decorative. Muzeul de Artă Cotroceni, București. Ați avut în 2002 expoziția personală la Galeria Căminul Artei, București.

Sunt convinsă că toate creațiile personale vă sunt dragi, dar pe care o considerați a vă reprezenta cel mai bine?

DIC: Din păcate, în „Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX”, vol. I, lit. A-G, coordonat de Ioana Vlasiu, apărut la Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 159 – 160 s-a făcut o greșeală și care se pare că nu se mai remediază... Portretul și lucrările care apar acolo sunt ale unui coleg ceramist din Cluj. Am încercat să comunic cu ei, dar nu am rezolvat nimic.

În 2002 am decis să gândesc o expoziție cu o temă foarte cunoscută și discutată: primordialitatea în general, „Secvențe primordiale”. Subiectul ales a fost „Adam și Eva”. Matricea tuturor lucrurilor se află în păcatul originar: ne naștem, creștem și murim. Înainte de păcat, moartea nu exista. Expresivitatea formelor am redat-o cu ajutorul pieselor de detaliu: Adam: șuruburi și resturi de metal sudate (H180 x 70 x 40 cm); Eva: piulițe, sârmă și resturi de metal sudate (H170 x 90 x 80 Construite într-o anume rânduială, multitudinea pieselor formează un întreg. Adam și Eva reprezintă întregul. [1]

„Evele”. Detaliu. 2002. Piulițe, țevi pătrate tăiate, bare metalice sudate (H170 x 90 x 80 cm)

În 2016, la Negrești-Oaș, în Simpozionul de Artă, Formă, Culoare, Timp, am reluat subiectul „Eva și merele”.

Lucrarea cu titlul „Merele Evei” este compusă din trei piese din fier sudat și vopsit în roșu și este amplasată în parcul central al orașului. (Vezi foto de mai sus)

Am participat recent (2017) la BiotopArt Bucharest, un proiect de pionierat în România, care se bazează pe utilizarea inovativă a artelor vizuale contemporane în folosul conservării biodiversității și educației pentru natură într-o arie protejată urbană. Lucrarea pe care am făcut-o, se intitulează „(IS)PITITE – Hotel pentru insecte” și are ca punct de plecare mărul. Rod ispititor, are o simbolistică complexă și duală, fiind un fruct al vieții, dar și al morții; al binelui, dar și al răului; al dragostei, dar și al ispitei. Ceea ce pentru mine este frumos, complet, nu înseamnă că îmi este și de folos, dar, cu siguranță, că pentru altcineva devine util, vital.

Am decis ca acest fruct să devină locul viu pentru micile viețuitoare, un adăpost sau o capcană... Materialul folosit a fost lemnul, crengi de salcâm în mare parte.

 

„(IS)PITITE – Hotel pentru insecte”. Crengi de salcâm, scânduri de brad (Ø 80 x h 180 cm)

Lucrare amplasată în Parcul Natural Văcărești

DD: Ce momente din viață le considerați întâlniri de destin?

DIC: În clasele primare am avut șansa să-l am ca prim îndrumător pe Dl. profesor Kádár Tibor, care a sădit în mine sămânța pasiunii pentru arta vizuală. Mai târziu, o altă întâlnire a fost cu Georgiana, soția mea, care mi-a susținut tot parcursul meu ca artist.

DD: În 1997-1998, împreună cu soţia dvs., Georgiana Cozma, ați executat o lucrare monumentală de ceramică pentru Austin Hill Hotel în Malayesia, Johor Bahru. Ne puteți detalia în ce constă aceasta? Ce a însemnat experiența malayeziană pentru dvs?

DIC: Colaborarea cu DeliArt Ldt. din Singapore a fost o mare provocare pentru noi în domeniul ceramicii. Proiectul inițiat de artista Delia Prvscki consta în decorarea pereților unui nou și mare hotel în Malayesia. Aceasta m-a contactat și așa am dat curs inviției de a ne implica în proiectul ei. Eu și soția mea aveam să concepem, să modelăm și să finalizăm o serie de piese din ceramică cu tema „vegetația”, spațiul pentru atelier fiind chiar în mijlocul vegetației, într-o junglă din Malayesia. Acest loc a fost sursa de inspirație.

Terminaserăm studiile recent, iar curiozitatea și dorința de cunoaștere ne erau satisfăcute pe deplin în momentul Singapore/Malayesia. Aș putea spune că experiența asiatică am trăit-o într-o perioadă de mare schimbare pentru mine, pentru noi, care a marcat o deschidere a minții și nu numai.

Informațiile despre cultură, istorie sau hitech, pe care le primeam la vremea acea, le luam ca atare, fără răgazul de a le înțelege sau decanta iar, la finalul perioadei, aveam doar o singură concluzie: nu-ți pune bariere în creație!

DD: Fiind o familie de artiști plastici, de oameni cu sufletul frumos, găsiți confortul propice creației prin sprijin reciproc, prin comunicare uneori dincolo de cuvânt.

Vorbiți-ne despre artistul plastic Georgiana Cozma și despre creația domniei sale.

DIC: Da, cu soția mea, Georgiana, am devenit acea familie de artiști care împarte totul: atelier, casă, idei, viață, cu părțile ei bune și rele.

Împreună am construit un anume tip de educație cu cei tineri, lucrând împreună. Soția mea este un artist vizual care se implică în proiecte culturale naționale și internaționale și care, de anul trecut, este președinta filialei Arte Decorative a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Activitatea ei artistică este impresionantă prin participări la expoziții, simpozioane naționale și internaționale.

DD: Felicitări, respect și prețuire pentru amândoi! Sunt gânduri personale și nu numai. În numele comunității căreia îi aparțineți prin origine, vă urăm sănătate, putere creatoare și succes.

Creațiile dvs. au fost apreciate și prin distincții importante, precum: Premiul I pentru sculptură la Târgul internațional de artă, Bucureşti; Premiul al II-lea pentru sculptură la Salonul de artă, Bucureşti, în 2002; Premiul pentru sculptură în metal, Bienala Artele focului, Bucureşti, în 2004.

Despre ce aprecieri, necunoscute nouă, doriți să ne vorbiți?

DIC: Mă simt onorat pentru modul în care mă descrie Doamna Dr. Ioana Vlasiu, istoric și critic de artă : „Dumitru-Ioan Cozma este interesat de echilibrul formal dificil al axelor care torsioneză neaşteptat volumele. Lucrarea sa are nu unul sau două unghiuri de privire privilegiate, ci o multitudine de aspecte, în funcţie de unghiul din care este privită, speculând asupra calităţii de ronde-bosse a sculpturii. Efectele de suprafaţă, de factură nu sunt neglijate. Decorul metalic, aplicat ici şi colo, face corp comun cu volumele, direcţionând privirea spre anumite puncte de interes ale construcţiei“ (în „România Literară”, an 2004, nr. 28 ;

http://www.romlit.ro/simpozion_ion_vlasiu)

DD: Trăiți de multă vreme în București, dar sunteți prezent pretutindeni la manifestări ale artiștilor plastici, desigur și în spațiul transilvănean: Târgu-Mureș, Cluj, Bistrița... Cu ce lucrare ați participat la Simpozionul „Ion Vlasiu” din Bistra-Mureșului?

DIC: Simpozionul de sculptură în lemn „Ion Vlasiu" a fost organizat de sculptorul Simion Moldovan, fiind o continuare a tradiționalelor tabere de sculptură în aer liber. Pe parcursul a șapte zile, am finalizat sculptura în lemn de stejar (260 x 50 x 50 cm) și cuie cu titlul „În Cadență”.

„În Cadență”   

                                „Contemplare”

DD: De pe internet am luat informația că ați participat la Simpozionul de artă contemporană artFORest NO LIMIT III, 2016, ediția a-XXVII-a de la Sângeorz-Băi. Ce lucrare ați lăsat pentru Muzeul de Artă Comparată ale cărei baze se pun acolo?

DIC: Muzeul de Artă Comparată este funcțional din 2007, iar acum are circa 2000 de obiecte de artă contemporană. Pentru Simpozionul de artă contemporană artFORest „NO LIMIT’’ III, 2016, am făcut sculptura „Contemplare”, materialul folosit fiind cortenul. Am tăiat și sudat până am obținut forma dorită.

DD: La ce lucrați în prezent? La ce alte simpozioane și expoziții recente ați participat sau urmează să participați?

DIC: După cum spuneam mai devreme, ultima participare a fost în proiectul cultural BiotopArt Bucharest 2017, un proiect foarte drag mie, organizat de Asociația Culturală UMA ED ROMÂNIA.

DD: Nu vreau să încheiem discuția noastră fără să vă întreb ce face sora dvs., Otilia, artist plastic de asemenea.

Sora Otilia și mama

DIC: Otilia, sora mea dragă, și-a decis propriul drum în viață imediat după ce a absolvit Universitatea Națională de Arte din București, departamentul Ceramică, Sticlă, Metal, specializarea Sticlă, devenind o femeie puternică și motivată în toate.

În Canada a absolvit cursurile post-universitare Interactive Media la Humber College din Toronto, Ontario. Acum lucrează ca Sr. UI/UX Designer în Statele Unite ale Americii. Sunt foarte mândru de ea!

DD: Ce vă leagă de satul copilăriei, pe lângă faptul că aici se află MAMA?

DIC: Subcetate este un spațiu care conține acel amestec de apă și aer care s-a impregnat în propriul ADN. Am o mare bucurie ori de câte ori revin în acest loc !

DD: La ce întrebare v-ar fi plăcut să răspundeți?

DIC: Este o întrebare dragă mie, dacă am ales corect în viață, al cărei răspuns este și va fi mereu același: „Da !”

DD: Sunteți în plină forță creatoare. Care este crezul care vă susține, pe lângă sănătate?

DIC: Pasiunea pentru ceea ce fac, pentru artă și dragostea de a-mi transpune ideile în lucrări de artă.

DD: Vă mulțumesc și urez familiei Dumitru-Ioan și Georgiana Cozma sănătate, putere creatoare și bucuriile împlinirii.

DIC: Și eu vă mulțumesc și vă doresc succes în tot!

„Merele Evei”. Detaliu

---

[1] Imaginile color se află în Anexa „Album fotografic”