Protopopul Vasile URZICĂ (1872-1970)

Fiul protopopului greco-catolic al Giurgeului Ioan Urzică din Subcetate, Vasile URZICĂ (1872-1970) a fost preot la Subcetate (1900-1916) și protopop greco-catolic de Alba Iulia.

În memoria preotului Vasile Urzică,ctitorul bisericii „Sfântul Dumitru” din Subcetate,  una din străzile comunei îi poartă numele.  

Convorbire între Doina Dobreanu și Aurel-Dan Dobrean,

în cartea „La obîrșie, la izvor. Convorbiri la Subcetate..., de Doina Dobreanu și Vasile Dobreanu, Editura Cezara Codruța Marica din Târgu-Mureș, 2015, 318p, p.285-288

Doina Dobreanu: Mă bucur să te văd curios să știi ceva în plus despre protopopul Vasile Urzică, nu doar atât că este numele unei străduțe din Subcetate…

Aurel Dan Dobrean: Numele Vasile Urzică este unul obișnuit la Subcetate, dar, cel care a fost ridicat la rang de protopop a fost, desigur, o personalitate distinctă.

DD: Originar din Subcetate, după studii de teologie urmate la Blaj, s-a întors în satul natal. La Subcetate a fost mai întâi cooperator al preotului paroh Petru Moldovan, între 1900-1905, apoi preot paroh între 1905-1916, când împrejurările istorice l-au silit să ia calea pribegiei. A lăsat în urma sa la Subcetate o biserică, biserica din piatră închinată Sfântului Dumitru. Biserica a fost înălțată în 1902, binecuvântată în același an, la 16 octombrie, ulterior pictată și dotată cu iconostas, în 1909, înzestrată cu candelabre și trei clopote…

ADD: Nu ați precizat împrejurările în care preotul Vasile Urzică a plecat din Subcetate…

DD: În 1916, comuna noastră se afla în zonă de război. Locuitorii au fost obligați de către autorități să plece în refugiu. Preotul hotărâse să rămână împreună cu cei care întârziau să plece, dar a fost somat să părăsească satul. Deoarece ultimul tren cu refugiaţi plecase, a luat calea codrului. A trecut Munţii Gurghiului, peste Cristici, cu soţia şi cu cei 3 copii, doar „cu o cruce într-o mână şi cu traista în cealaltă”.Și pașii l-au dus la Alba Iulia. Destinul!

ADD: Se cunosc originile acestui preot din Subcetate?

DD: Vasile Urzică fost unul dintre cei cinci copii ai protopopului Ioan Urzică (1843-1878) şi ai Iulianei, sora seminaristului din Bicaz, Ioan Cotta, cel cu care Mihai Eminescu străbătuse drumul de la Târgu-Mureş la Blaj în 1866.

Preotul Vasile Urzică, la fel ca și părintele său, Ioan Urzică, administrator protopopesc al Giurgeului între 1872-1878, s-au preocupat de propăşirea neamului nostru. Ioan Urzică era fiul lui Ioan Urzică din Deal şi al Paraschivei Dobrean. În casa acestora, apoi în cea a lui Toader Urzică, a funcţionat într-o vreme activitatea şcolară în comuna Subcetate, atunci când se construia școala din bârne sitută pe locul actualei școli, în anii 1868-1870. Fiul său, preotul Vasile Urzică, a fost și el preocupat de buna funcţionare a şcolii, încurajând copiii dotaţi şi studioşi să urmeze şcolile din Blaj sau să se instruiască în meserii utile. El era membru al Reuniunii învăţătorilor greco-catolici din Arhidieceza gr. cat. de Alba - Iulia şi Făgăraş.

ADD: Oameni vrednici au fost și părinții, și bunicii preotului Vasile Urzică!

DD: Oameni luminați și verticali, cu iubire și putere de sacrificiu pentru comunitate.

De la inimosul preot Vasile Urzică ne-a rămas „Pomelnicul credincioșilor români  greco-catolici din parohia Varviz, protopopiatul Giurgeu, arhidieceza da Alba-Iulia și Făgăraș”, tipărit în anul 1913. Pomelnicul este precedat de o prefaţă scrisă de însuşi preotul Vasile Urzică, în care se fac menţiuni referitoare la istoricul localităţii şi al bisericii din Subcetate.

Prefaţa pomelnicului, scrisă la 5 oct. 1913, poate fi considerată profesiunea de credinţă a preotului Vasile Urzică. Acesta a împlinit dorinţa credincioşilor de a avea pomelnicul care să păstreze pentru posteritate numele acelora care au edificat şi înzestrat cu cele necesare frumoasa biserică din parohia Subcetate. „Ca o sinceră şi modestă dovadă de recunoştinţă faţă de locul naşterii şi ca un mic prinos al dragostei de fiu şi de preot al acestei parohii, am scris această nepreţioasă prefaţă, Vasile Urzică, paroh şi administrator protopopesc”.

Vrednicul preot Vasile Urzică, cu o obârşie atât de sănătoasă în comuna Subcetate, a fost iubit şi apreciat cum se cuvine pretutindeni pe unde a trecut, la fel ca şi fratele său, Ioan Urzică, născut în 1874, învăţător în Lunca de Sus.

ADD: Drumul pribegiei s-a oprit pentru preotul Vasile Urzică la Alba Iulia pentru tot restul vieții?

DD: A devenit protopop de Alba Iulia și făcea parte din elita românească a orașului.[1] E firesc să ne amintim de Vasile Urzică, mai ales acum în preajma sărbătoririi unui centenar de la Marea Unire proclamată la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. A participat la Unire, în calitate de membru în „Comitetul celor 100”. Cu sufletul ne reprezenta și pe noi, cei din Subcetate.

ADD: Cred că preotul Vasile Urzică, ctitorul falnicei biserici de piatră din această localitate, cu hramul la „Sf. Dumitru”, nu s-a înstrăinat sufletește niciodată de locul său natal.

DD: S-a întors în satul natal ori de câte ori a avut prilejul. Venirea lui, în special când era chemat la înmormântări ale celor apropiați din familia sa, era prilej de bucurie și sărbătoare. Atunci se ruga la mormintele părinților săi, Ioan și Iuliana Urzică, care se află lângă temelia bisericii, în spatele altarului; vizita de fiecare dată și școala, îndemnându-i pe copii să învețe carte.

Locuitorii comunei Subcetate, contemporanii acestui preot i-au păstrat în suflet toată viaţa icoana blândă şi au regretat sincer înstrăinarea lui.

Departe de satul natal, aflat în pragul celui de-al 82-lea an de viaţă, «păstorul sufletesc» al varvizenilor de la începutul secolului al XX-lea dorea „iubiţilor săi consăteni” de Anul Nou 1953, „multă sănătate, belşug şi fericire” şi îşi exprima dorinţa de „a se mai întâlni o dată”, în vara acelui an. Cu regretul de a nu putea fi prezent la praznicul prilejuit de împlinirea a 50 de ani de la sfinţirea bisericii din Subcetate, care avusese loc la 26 octombrie 1902, îşi îndemna consătenii să–i pomenească şi să-i fericească pe preoţii care au slujit în această biserică, între care protopopul Elie Câmpeanu, pr. Petru Moldovan, pr. Ioan Gergely, pr. Vasile Urzică ş.a.

Avem datoria să ne gândim mereu cu evlavie la preoţii şi la toţi strămoşii noştri care au contribuit cu iubire, cu credinţă, cu sacrificiu la construirea uneia dintre cele mai frumoase biserici din zona noastră!

ADD: Mulțumesc pentru bucuria de a cunoaște una din personalitățile localității noastre.

 Pr. protopop Vasile Urzică (1872-1970):

      Preot auxiliar în Varviz/Subcetate (1900-1905)

      Paroh la Varviz/Subcetare (1905-1916). 
      Ctitorul Bisericii „Sf. Dumitru” din Subcetate

   Protopop greco-catolic de Alba Iulia (1916-1942) și paroh în cartierul albaiulian Lipoveni I (1916-1942)

     Vicepreședinte al Consiliului Național Român local din Alba Iulia (1918-1919)

     Participant la Marea Adunare de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918

      Senator PNȚ de Alba (1931-1935)

   Membru de seamă (pe viață) în toate comitetele locale de conducere ale Despărțământului Alba Iulia al Astrei (1916-1942).

  A participat la reactivarea acestei structuri a Asociațiunii Transilvane în Alba (1919-1920) și a fost fondator al Despărțământului central județean Alba al Astrei (21 decembrie 1926)

      Membru al Asociației Generale a Românilor Uniți (1916-1948

---

[1] MIRCEA, 2011 p. 111-128.