Oul, simbol
al renașterii și perfecțiunii, al mișcării și înnoirii ciclice, este asociat
unui micro-univers. Marele sculptor Constantin Brâncuși, a cărui artă are
rădăcini și în arta populară, a creat opere recurgând la motivului oului,
plecând atât de la înțelesurile desprinse din viața simplă a satului,
îndreptându-se către cele filozofice.
“Încondeiatul” sau “scrisul” ouălor,
cum se spune în Ardeal, este o artă a meditației transpusă într-o practică
artistică miniaturală, pentru care orice practicant are nevoie de răbdare,
îndemânare și un nelipsit simț artistic pentru formă, cromatică și compoziție.
Cu alte cuvinte, “a încondeia” se traduce printr-o abilitate de a desena cu ceară. Spațiul restrâns ce revine compoziției, precum și suprafața
curbată a suportului, ridică gradul de dificultate impus de acest meșteșug,
stăpânit azi de tot mai puțini, și care ocupă un loc important în arta
populară.
Odată cu apropierea Sărbătorilor Pascale, meșteșugul practicat cândva pe
întreg teritoriul țării, este readus anual în atenția tuturor de către meșterii
populari care îl mai practică și de către instituțiile muzeale cu profil
etnografic și artistic.
Încondeiatul, în timp
Colorarea și decorarea artistică a
ouălor este un vechi meșteșug, de origine precreștină, practicat mai ales de femei, în
Joia Mare din Săptămâna Patimilor, ce precede sărbătoarea creștină a Învierii
Domnului. Istoria lumii relevă o practică similară și la popoare din cele mai
vechi timpuri, precum asiro-caldeenii, babilonienii sau egiptenii, aspect
susținut de descoperiri arheologice a unor “ouă încondeiate” despre care se
știe că aveau rol de amulete.
Ouăle decorate cu deosebit simț
artistic, se numesc ”închistrite” în Moldova, Bucovina, Banat și ”încondeiate”
sau ”scrise” în Valahia și Ardeal. În zona Vrancei se făceau și ouă ”în relief” cu ceară de albine colorată aplicată
pe coaja oului. Meșteșugul
încondeierii e strâns legat de alte două arte - broderia și cusătura artistică
a portului specific fiecărei zone.
La decorarea ouălor se foloseau
borcane de lut, pentru prepararea culorilor, și ”chișița” sau ”condeiul”, un
bețișor cu un ac de alamă atașat sau cu un mic rezervor, cu care se aplica
ceara de albine fierbinte, pentru trasarea desenelor.
Trasarea motivelor cu condeiul presupune îndemânare și pricepere. Se
începe cu împărțirea câmpurilor ornamentale prin linii trasate cu ceară, apoi oul este introdus în culoare (sau pe rând în mai multe
culori, cum se practică în Bucovina), iar la sfârșit ceara se șterge cu o cârpă încălzită sau prin topirea acesteia langă o
flacără, însă cu grijă pentru culoarea de fond, care nu trebuie să se afume. În
final rezultă o compoziție monocromă sau policromă, din care transpare gradul
de iscusință al executantului.
Culorile
Cândva, toate culorile se preparau natural, în gospodărie, numai din plante, trecându-se cu timpul la folosirea coloranților sintetici.
Culorile naturale se obțineau
astfel: roșul din coajă de ceapă sau suc
de sfeclă, galbenul
și nuanțele de maro din alior, frunze de dud sau arin, din răchită, sunătoare sau coji de ceapă. Culoarea albastră
se extrăgea din flori de viorele, pentru verde erau alese drobița,
frunzele de nuc, coaja de arin și de măr, iar pentru negru se utilizau coaja verde a
nucilor, rădăcina de ștevie și fructe
coapte de boz.
În ce privește simbolistica, roșul e o culoare a vitalității, energiei, bucuriei și regalității; galbenul este
lumină, căldură, tinerețe; verdele semnifică speranță, creștere, prospețime și
înnoire; albastrul e semn al serenității, meditației și credinței; culoarea violet e
asociată răbdării și încrederii, iar negrul e cel mai
des asociat pământului, statorniciei și eternității.
Alegerea
simbolurilor
Înaintașii noștri dădeau mare importanță simbolismului și atribuirii de
semnnificații. Motivele reprezentate pe ouă au trecut prin diferite etape de
dezvoltare și adaptare în funcție de zonă, dar în principal erau inspirate din natură și din viața omului, registrul ornamental constituindu-se, în
funcție de comunitate și de interesele ei, din realitatea rurală și cea spirituală, toate reduse simbolic la semne
și reprezentări stilizate. Deseori întâlnim crucea, steaua, calea rătăcită,
frunza de stejar, crenguța de brad, spicul de grâu, albina, coarnele
berbecului, uneltele de muncă, sau multe motive inspirate din broderii și cusăturile
de pe cămășile tradiționale. Compoziția rezulta din combinarea motivelor, prin
simetrie, repetiție și alternanță.
Modificările
aduse în timp acestui meșteșug țin mai ales de trecerea de la culorile
naturale, în gamă redusă, la cele sintetice cu gamă variată și de renunțarea
sau uitarea unor motive străvechi prin modificarea lor, în încercarea de a da “o
notă personală” sau adăugarea unor motive noi, fără substrat.
Arta
încondeierii în Harghita și Covasna
Cromatica
și simbolistica cunosc unele variații în funcție de zonă, în încercarea de a da
acestei practici și o oarecare notă aparte, specifică unei anumite comunități. În
Harghita, meșteșugul se evidențiază pe Valea Ghimeșului, în comunele Lunca de
Sus, Lunca de Jos, Frumoasa, Făgețel și Livezi. Oul încondeiat în Harghita este
monocrom (roșu închis), iar printre motive regăsim des frunza de fag, crenguța
de brad, trandafirul, trifoiul, ghiocelul, coada rândunicii, potcoava și
grebla.
La
Livezi, încondeiatul e asociat cu o scriere în ceară, iar motivele predominante
sunt soarele, luceafărul, frunza de stejar, iepurele, creasta cocoșului. În
Făgețel, ouăle se scriau cu motive precum florile, frunza de stejar, creasta
cocoșului, laleaua, ghiocelul sau forme geometrice. La Corbu, repertoriul
străvechi reunește motivul crucii, al căii rătăcite, steaua, cupa, spicul de
grâu. Există similitudini între ouăle încondeiate pe Valea Ghimeșului și cele
din zona Bacău și Buzău.
În
Covasna, la Zăbala și Araci, atât femeile românce cât și cele maghiare, învățau
de tinere meșteșugul în familie. Registrul decorativ e strâns legat și aici de
observarea directă și atentă a naturii, a vieții de zi cu zi și a activităților
specific gospodărești.
Tehnica
încondeierii, pe scurt
Se
aleg de preferat ouă albe. Se curăță, se fierb și se răcesc. Apoi se decorează
cu condeiul înmuiat în ceară în care în prealabil s-a adăugat și puțin cărbune,
pentru contrast, pentru ca desenul să fie vizibil. Când decorul e gata, oul se
scufundă în culoare, în care se adaugă și oțet pentru fixarea pigmentului, iar
după ce se scoate, se lasă la uscat. Apoi se îndepărtează ceara, iar pentru
asta coaja oului se încălzește iar. Ceara se îndepărtează prin ștergere.
Credințe despre oul încondeiat
În trecut, gospodinele, indiferent de vârstă, nu simțeau
nevoia să înfrumusețeze prea mult desenele de pe ouă, sau să fie vreuna dintre
ele remarcată pentru o îndemânare superioară, aspect total opus însă când venea
vorba de motivele cusute pe cămăși. Ouăle nu erau nici golite de conținut și
nici păstrate apoi ca obiect artistic, ci după ce erau binecuvântate la
biserică, erau ciocnite și mâncate. O
mică parte dintre ele, însă, inscripționate cu nume proprii, erau păstrate
până la Crăciun. Asta în cazurile în care numele aparținea celui mai nou născut din fiecare familie,
al cărui viitor atârna simbolic de acest
ou. Astfel, dacă la Crăciun, oul era încă bun de mâncat, cel mic urma
să aibă o viață sănătoasă și împlinită; însă
dacă oul se strica, însemna o ursită rea
pentru copil. Femeile
credeau că “ghicitul în oul de Paști” nu dă greș. (După o consemnare de
Iuliana Bălan, dintr-un sat din județul Ialomița; material MȚR din cadrul programului “Casa de-a Casă”, “Istorii
din loc în loc, la un loc”).
Curiozități
despre încondeiat
La Ciocăneşti, o comună-muzeu din Suceava, reprezentativă pentru
arhitectura tradiţională, are loc Festivalul
Naţional al Ouălor Încondeiate, organizat de
Centrul Culturii Tradiționale Suceava, ajuns anul acesta la ediția a XVIII-a.
Există și un muzeu al oului
încondeiat, ce adună numeroase astfel de obiecte artistice, decorate specific
obiceiurilor din diferite zone ale României, dar și din străinătate. Este vorba
despre Muzeul Oului din Vama, inima Bucovinei, cea mai numeroasă colecţie de ouă lucrate artistic din
România şi una dintre cele mai
importante din Europa, alcătuită de prof. Letiţia Orşivschi. Vizitatorii pot lucra alături de prof. Orşivschi, de la care pot afla
și semnificaţiile simbolurilor bucovinene.
Cel mai mare muzeu de acest gen din
România, unic prin modul de organizare şi prin valoarea exponatelor, reunește peste 11000 de ouă, atât din
Bucovina, cât şi ouă de pe toate meridianele lumii. Dintre acestea, aproximativ
3500 de ouă de diverse dimensiuni, lucrate în tehnici şi stiluri diferite, ce provin din 82 de ţări. Prof. Letiţia Orşivschi, artist internațional, omul din spatele colecției, le-a adunat în cei 12 ani de participări la
expoziţii și saloane internaţionale. În
cele 22 de vitrine, ouăle se împart în două mari secţiuni : “Ouă din Bucovina” şi “Ouă din toată lumea”.
În colecţie există şi ouă
rare, ca cele de emu, nandu, tinamu, de broască ţestoasă, de
crocodil, de flamingo, dar şi ouă cu dimensiuni foarte mici,
ca cele de potârniche, vrabie, porumbel, alături de ouă de
fazan, păun, prepeliţă, raţă, gâscă,
curcă și struţ. Printre acestea găsim ouă cu motive vechi din
Bucovina, din colecţia de familie, cu o vechime de peste 50 ani.
Colecţia internaţională conţine ouă perforate din Cehia, ouă zgâriate din
Germania, ouă tradiţionale slovace cu paie
decupate sau fire metalice aplicate, ouă inspirate de porțelanurile englezești,
de măştile veneţiene şi simbolurile austriece, de
specificul grecesc, japonez sau vietnamez, de acuarela pe sticlă, porţelan şi jad din China, măştile din Bali și nu numai.
FOTO: Arhiva MNCR, ateliere aprilie 2023 👇
FOTO: Muzeul Oului - Vama, Bucovina 👇
Referințe
Ioan Godea 2007, Dicționar Etnologic Român, Ed.Etnologică, București, p.402
Nicolae Dunăre 1979, Ornamentica tradițională comparată, Ed.Meridiane, București, p.74
Nicolae Bucur, Constantin Catrina 2012, Tezaur de etnografie și folclor în județele Covasna și Harghita, Ed.Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, pp.115-119
Distanță totală: 42 km
Diferență de nivel (elevation gain): 1070 m
Durată traseu: 4 h (viteză de 10 km/h)
Traseu în format .GPX: https://drive.google.com/.../1rCj55-yrLKIEcp...
𝐏𝐮𝐧𝐜𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬 𝐭𝐫𝐚𝐬𝐞𝐮 𝐥𝐮𝐧𝐠: centrul comunei Subcetate, satul Duda, Șeștina, Între Păraie, Forcălaie, pășunea și Vârful Martonca, Ioguri, satul Filpea, Pârâul Țiganilor, zona Pârâul lui Muscă.
O bine meritata hidratare 
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
